Cealaltă

Tatiana ȚÎBULEAC
Publicat în Dilema Veche nr. 788 din 28 martie - 3 aprilie 2019
Cealaltă jpeg

Apartamentul mamei este mic, Sofia îl umple dintr-un alergat. Datoria mea împlinită, cu genunchii îndoiți, mănîncă pîine cu unt la geam. Nuci, gutui, andrele. Ceainic, lustră, servantă. O limbă nouă, fără restricții, complicitatea crește. Au aceiași ochi, același nas, rîsul li se împletește. Halatul mamei pare nou, crizantemele de pe el înflorite, ea tînără. Cana mea cu pasăre este acum cana fetei. Le văd, iată, așezate la masa pătrată din bucătărie – un spate comun, doi umeri lipiți, înțelegere – și îmi pare că aud pe cineva numărînd din doi în doi. Încerc să-mi găsesc un loc între ele, însă scaunul meu este mereu ocupat. Bunică e mai mult decît mamă. Bunică înseamnă mama plus jumătate. Jumătatea ei este scăzută din întregul meu. Acum au (și) aritmetica lor. Oamenii vechi știu multe lucruri noi. Descoperă, încîntată, covoarele pe pereți și ceaiul. Telefonul cu disc, geamurile încleiate cu vată, televizorul alb-negru cu butoane. Balconul revărsîndu-se într-un oraș bizar, unde autobuzele au coarne. Numele Vera e frumos, cel mai frumos nume din lume e numelevera.

***

Sofia e udă și goală pe genunchiul meu, îi pieptăn părul. Este din nou a mea. Pielea ei curată, obrajii tari, dinții de lapte și bucuria, ca un organ separat. Dovada mea că m-am întîmplat. Mama îmi vorbește de undeva de sus și îmi întinde o fotografie cu margini zimțate. Noi două la mare: o femeie încă frumoasă, fața rotundă, valuri în păr, și un copil în chiloți bufanți, care pare fată. Încerc să mă recunosc în ființa unisex, amorfă, știu că sînt eu, știu că am fost eu. Mă ating cu unghia pe fața mică, am senzația că mă scufund în timp. Am nevoie de jumătate de deget ca să mă fac să dispar din poză. Tu parcă ești cealaltă, îmi spun amîndouă, rîzînd la unison. Cealaltă. Mut degetul pe femeia din poză. O ating pe mama, mă ating pe mine. O femeie încă frumoasă, fața rotundă, valuri în păr. Cîștigă din nou. În lumea mea nu voi fi niciodată suficient de slabă, în lumea ei – o femeie cu copil nu poate fi urîtă. Vreau să ne schimbăm locurile. Dintr-o altă poză apare bunica, la vîrsta mamei acum, și îmi face semn din deget. Mama mea plus jumătate. O femeie încă frumoasă, fața rotundă, valuri în păr – bunica.

***

Fosta mea cameră are pereții plini cu mine. Copil, adolescentă, femeie singură. Poze, diplome, desene. Tapetul cu struguri argintii, care sînt și acum prea sus pentru gura mea. Primul articol scris de mine, primul articol scris despre mine. Se împacă toate mai bine decît m-am împăcat eu vreodată cu orice din jur. Cu oricine din jur. Caut oglinda în care mi-am desenat ochi și buze mincinoase. În locul ei, pe masa mamei, crește un cactus. O găsesc pe un raft, prăfuită și obscură, cu restul netrebuincioaselor. Un lănțișor de argint pătat, schimbat la timp pe unul de aur. Un rimel uscat, un rest de ruj prea roșu, o broșă pentru păr lung. Un sul cu bucăți de păr tuns, din vremea în care eram convinsă că părul nu se aruncă. În păr stă puterea unei femei! Cîtă putere irosită. Din cealaltă cameră se aude cîntec, poveste, mușcat de măr. Alergat în patru picioare. Mă așez pe marginea patului cu mîinile în poală.

***

Iată-mă îmbătrînind. Cu o salbă de negi în jurul gîtului, mai mult carne decît os, cu măruntaiele moi și vorba aspră. De acum încolo – mirarea. Fericirea, ca o basma albă, adunîndu-mi părul tot mai scurt. Nici un colț, nici un ascunziș. În sfîrșit, o femeie la locul ei.

Tatiana Țîbuleac este scriitoare.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.