„Cel ce sculptează piatra și durata…“

Carmen MUŞAT
Publicat în Dilema Veche nr. 820 din 7–13 noiembrie 2019
„Cel ce sculptează piatra și durata…“ jpeg

Galerii aeriene, colonade succedându-se amețitor, scări fără sfîrșit sau scări care se opresc în ziduri, punți suspendate deasupra altor punți a căror destinație e neclară, tuneluri întunecate sfredelind spații pietrificate…universul Închisorilor imaginare ale italianului Piranesi anticipează atmosfera neliniștitoare din gravurile olandezului Escher, realizate cu aproape două secole mai tîrziu. Casa cu scări, Urcînd și coborînd, Relativitate sau Roma nocturnă (prima dintre ele, realizată în 1934), gravurile lui Escher transpun halucinante viziuni ale spațiului, claustrofobice și coșmarești, ce par ecouri peste timp ale fantomaticelor încăperi piranesiene în care „l’homme échappe à ses monstres, les châteaux inventés, / il les incarcère dans des salles / où l’absence les prend“. Fascinat de nesfîrșitele rețele de umbre și lumini din lucrările lui Piranesi, Pierre Seghers, poetul francez care a fondat Editura Seghers și, în cadrul acesteia, colecția „Poètes d’aujourd’hui“, cel de numele căruia se leagă apariția revistei Poésie și a cunoscutei instituții pariziene Maison de la Poésie, a publicat, în 1960, un lung poem cu douăzeci și șapte de secvențe, intitulat Piranesi. Poemul e o meditație intensă despre singurătate și trecere – a timpului și a ființei, despre condiția umană atît de perisabilă, marcată de obsesia prizonieratului într-un continuum spațio-temporal din care orice ieșire este iluzorie: „Je vous écris à voix posée comme un langage de captifs / pris dans leur solitude et plus grands, d’un abîme / d’où s´élève l’architecture des raisons, / des raisons folles, des tours Babel, des idées / plantées dans l’eau et l’eau emporte leurs reflets“.

Prinși în capcană, dezorientați, captivi în ruinele Romei antice, ca în planșele lui Piranesi, sau absorbiți într-o mișcare care-i aduce mereu în punctul din care au pornit, cum se întîmplă în arhitecturile imposibile proiectate de Escher, oamenii care apar în lucrările celor doi artiști par la fel de lipsiți de viață precum decorurile în care evoluează. Și dacă, la Piranesi, ruinele Romei provoacă, în opinia lui Marguerite Yourcenar, „o meditație asupra duratei lucrurilor sau lentei lor uzuri, sau asupra opacei identități a blocului de piatră continuîndu-și în cuprinsul monumentului lunga lui existență de piatră“, imaginea spațiilor imposibile create de Escher declanșează o meditație asupra relativității limitei și a ubicuității iluziei. Căci întrebarea pe care ți-o pui, privind lucrările lui Piranesi sau pe cele ale lui Escher, este inevitabil legată de sensul (semnificația, dar și direcția) tuturor acestor treceri și petreceri (multe dintre scările și punțile suspendate se intersectează și se petrec unele cu/peste celelalte) care imprimă personajelor ce apar în aceste lucrări și, implicit, privirii receptorului o mișcare aproape mecanică, haotică, de mecanism dereglat. E o confruntare inegală între ființa captivă și arhitectul nevăzut „qui sculptait la pierre et la durée“ și în fața căruia omul se descoperă, terifiat, atît de neînsemnat, înconjurat de tenebre și în imposibilitatea de a-și alege drumul. Ar putea fi aceste spații un alt tip de reprezentare a „pădurii întunecate“ în care se regăsește Dante la mijlocul vieții. Și tot ca în celebrul poem dantesc, „această pădure sălbatică, aspră și puternică“ – deși la Piranesi și la Escher „pădurea“ nu este una naturală, ci construită din nenumărate colonade și arcade, dintr-o aglomerare de scări care leagă doar fîșiile de întuneric între ele – constituie punctul de plecare al unei intense traversări a Infernului și Purgatoriului, la capătul căreia nu se mai află „dragostea care mișcă soarele și celelalte stele“, ca în Divina Comedie, ci absența, penumbra în care totul se ascunde, viața și moartea, întunericul și lumina.    

Carmen Mușat este profesor la Facultatea de Litere, Universitatea din București, unde predă cursuri de teoria literaturii, memorie și identitate culturală și naratologie. Din 2000 este redactor-șef al revistei Observator cultural, pe care a fondat-o împreună cu Ion Bogdan Lefter.

Foto: M.C. Escher, Relativitate (1953)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.