Cel mai firav rod al întoarcerii

Publicat în Dilema Veche nr. 898 din 24 – 30 iunie 2021
Cel mai firav rod al întoarcerii jpeg

Pe la vreo şase ani, mă tem să pretind c-aş fi avut mai puţini, m-a izbit pentru prima oară impresia infinitului. Nu pentru că nesfîrşirea însăşi n-ar fi avut altă treabă decît să-mi taie calea. Nu. La mijloc se găsea însă mama mamei mamei mele, adică Mama Floare, iar seara, ea nu se putea abţine să povestească. Îmi spunea: „Pînă la America, dragu’ mamii, atîta apă este că-i numa’ apă!”. Universul acela lichid cu neputinţă de măsurat mi-a supus imaginaţia la atîtea cazne cîte s-o facă să se urnească. Iar Floare avea cu ce s-o ademenească mai departe. Ea traversase Adriatica, Mediterana şi Atlanticul în patru rînduri, în ambele sensuri, plecase şi se întorsese. Toate astea se întîmplaseră pe la începutul celuilalt veac. Se măritase la şaisprezece ani cu Gheorghe Pomean, zis şi Gyuri, feciorul primarului dintr-un sat românesc al comitatului Sătmarului în Împărăţia Chezaro-Crăiască. După un pic de bunăstare, a venit şi frîngerea fatală a primarului ca girant prea naiv a tot felul de amărîţi. Glasul cronicii spunea: „S-o oprit irima-n el cînd şi-o văzut casa că nu-i mai a lui!”.

Cei doi tineri însurăţei, ce să facă? Gheorghe s-a luat cu alţii şi s-a dus la o ţară, America. Nevasta s-a reaşezat în casa părintească. Păzea toată ziua casa, în timp ce ai ei lucrau la pămînturi. Pînă cînd a fugit! S-a înţeles cu doi cehi care dregeau pendule ca să facă bani şi să ajungă şi ei la America. A plătit pentru toţi trei drumul din dolarii primiţi de la omul ei, le-a cerut să-i poarte de grijă şi au luat-o spre Fiume, la vapor. A dat pînă la urmă de Gheorghe la Chicago. Au făcut cheag, el lucrînd cu fierul, ea la o cantină pe care a deschis-o pentru ardeleni. Li s-a născut o fată, apoi un băiat care însă a murit. Temîndu-se că locul unde l-au îngropat nu-i cu noroc, s-au întors în sat şi au ridicat gospodărie arătoasă. Dar fiscul nu dormea, pretinzînd că bătrînul cu inima oprită nu-şi plătise toate datoriile. A venit şi le-a golit curtea de cai şi de vite. Hotărîţi să se-ntoarcă la Chicago, se pregăteau de drum, cînd stăpînirea şi-a adus aminte de Gyuri care nu-şi făcuse „slujba la-mpăratul”. Soţii au convenit ca ea să purceadă singură şi el s-o urmeze cînd o găta cu cătănia.

Era însă în 1913, iar focurile de revolver de la Sarajevo l-au prins peste un an tot în cazarmă. Nevastă-sa ajunsese în Illinois. El n-a apucat decît cinci luni sub arme. De Crăciunul lui 1914, cădea prizonier la ruşi. Primăvara l-a găsit rînduit de ţar ca argat la ţăranii siberieni, lîngă Surgut, pe Obi. Va să zică, Floare în Vestul mijlociu, iar omul ei în Siberia. Primea de la el cîte o carte pe an care de fapt era reîndreptată spre ea de cei de acasă. Ştia oricum că trăieşte. S-a mîntuit el şi războiul, iar Floare, ca să nu rămînă singură la America, fără om, fără copii, s-a întors în 1920 în ţinutul Sătmarului, acum în Regatul României. Omul ei nicăieri şi nici veşti de la el de cîţiva ani. Nu i-a venit să creadă cînd i-a păşit în curte în sîmbăta de Rusalii a anului următor. Stătuseră despărţiţi opt ani. Au făcut ce-au făcut şi s-au gîndit din nou să meargă la America. Cu neputinţă însă, pentru că, spunea Mama Floare, „erau acolo tare multe ştraicuri (strikes)“.

Oi fi ţinut minte multe din istoriile bătrînei, dar parte din ele nu mi le-am lămurit. Încă nu pricepeam că luminile şi umbrele lumii întind fire între ele, îşi fac anume semne. Îmi tot vorbea de o femeie înaltă care se vede de pe mare şi care-i America. Am înţeles mai tîrziu că Statuia Libertăţii umple orizontul spre insula Ellis. Ca să pun cap la cap amănunte pentru romanul O vară ce nu mai apune (Humanitas, 2014), unde am prefirat şi povestea lor, am scotocit pe site-uri. Pe ellisisland.org, între cei 22 de milioane de imigranţi dintre 1900 şi 1920, am dat, transcris cu ortografie maghiară, de numele Pomjän Flore din satul Piskärkos, Hungary. Purtătoarea lui sosise cu vasul Pannonia, în iulie 1906. Am găsit-o şi a doua oară, pasageră a navei Caronia, în august 1913. Ea era, fără-ndoială, Floare Pomean din Pişcari.

Am înţeles. Au plecat ca să se elibereze de sărăcie, dar de ce s-au întors? Dintr-o superstiţie, iar apoi Floare, de prea multă singurătate. Revenea acasă, dar nu ştia dacă avea să-şi mai vadă omul. Pe el l-a readus mai întîi aceeaşi superstiţie, iar a doua oară, un noroc nemaisperat. Au rămas în satul de unde plecaseră şi au avut doi copii care şi ei au avut treisprezece urmaşi. Cu generaţia de după, am apărut şi eu. Dacă Gyuri Pomeanului şi Floarea lui ar fi rămas la Chicago, n-aş fi ajuns să mă ivesc pe lume. Dar aşa, că s-au întors, am răsărit cum s-a nimerit, cel mai şubred între toţi, cel mai expus marginalizării şi singurătăţii. M-am priceput, în schimb, s-o ascult pe Mama Floare. Înseamnă că ei s-au dus pînă în celelalte jumătăţi ale Pămîntului şi s-au întors de două ori, sortiţi fiind apoi să rămînă locului, tocmai ca să se arate pînă la urmă cineva care să le spună povestea.

Radu Sergiu Ruba este scriitor. Cea mai recentă carte publicată este volumul de proză scurtă Un mic arhipelag, Editura Tracus Arte, 2019.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.