Cetăţean în Absurdistan

Oana PANTAZI
Publicat în Dilema Veche nr. 586 din 7-13 mai 2015
Cetăţean în Absurdistan jpeg

Ne-am întrebat cititorii dacă au trecut prin vreo situaţie absurdă în instituţiile publice din România. Publicăm mai jos cel mai bun răspuns pe care l-am primit. 

Dintre toate testele de anduranţă posibile, cel mai solicitant este, de departe, cel care presupune un „meci“ cu una dintre instituţiile statului. Sigur, birocraţie adusă la rang de artă există peste tot în lume, dar cu certitudine noi sîntem fruntaşi într-un top exclusivist al aberaţiilor funcţionăreşti. Dacă te loveşte ghinionul şi trebuie să iei calea acestor lăcaşe ale pierzaniei (de nervi), din momentul în care ai reuşit să primeşti o aprobare, o negaţie sau o ştampilă pe un document, poţi la fel de bine să te înrolezi în Legiunea Străină, pentru că nimic nu te mai poate descuraja. 

Eu, una, am avut de-a face recent cu Administraţia Financiară, pentru că, din conştiinciozitate cetăţenească, m-am dus să-mi plătesc impozitul la maşină. Acolo am aflat că… nu am maşină. „Cum, dom’le, n-am maşină? Că e colea, în faţa blocului!“ Am fost săgetată cu o privire care ar fi putut la fel de bine să preceadă anunţul că am un retard sever şi mi s-a răspuns sec: „La noi nu figuraţi!“ Punct! Doamne, cine m-o fi pus să întreb de ce? Odată cu mine, au aflat şi ceilalţi o sută de nefericiţi care stăteau la cozi că printre ei se află cineva care se sustrage de la plata taxelor, alimentînd astfel economia subterană. Explicaţiile mele n-au valorat nici cît o ceapă degerată. Am fost trimisă la Poliţie, în Pipera, să aflu cum de nu figurează maşina mea în scriptele Fiscului, în timp ce eu circul bine-mersi cu ea. 

În fine, acolo alte cozi, parafe, plăţi la CEC, luat toate ghişeele la rînd… În cele din urmă, cererea a fost gata. În ea solicitam, negru pe alb, cu un vocabular ce nu necesită consultarea DEX-ului – deci orice fel de confuzie era exclusă, m-am gîndit eu –, toate informaţiile cerute de Fisc. Pe scurt, cum e posibil, din moment ce maşina mea e înmatriculată, ca eu să nu figurez cu ea la Administraţia Financiară. Am anexat evident toate actele, inclusiv certificatul de înmatriculare a maşinii. Şi am aşteptat. Două săptămîni. A venit şi momentul adevărului. Am deschis cu emoţie cutia de scrisori şi am desfăcut plicul cu nerăbdare. Stimata Poliţie Română mă anunţa că, în urma cererii mele, a investigat profund şi mi-a trimis rezultatul: „Vă anunţăm că maşina dvs., cu nr. de înmatriculare xxx, a fost înmatriculată în anul…“ Păi, la naiba, asta ştiaaaaam! M-am gîndit că data viitoare o să mă duc cu buletinul şi cu certificatul de naştere… În mod sigur, răspunsul va fi la fel de profesionist: „Stimată doamnă, vă anunţăm că v-aţi născut“! Ce a urmat la Fisc e de înţeles, dar pînă la urmă am rezolvat, după ce am plătit o amendă corespunzătoare, că doar cineva trebuia să plătească, nu? 

Mult mai halucinant a fost, însă, cînd m-am decis să-mi schimb numărul de telefon fix, pentru că semăna periculos de mult cu cel al unui supermarket şi mă cam săturasem să dau informaţii despre mopuri, aragazuri şi cotlete de miel. M-am prezentat la ghişeu (ah, iubesc ghişeele alea la care eşti obligat să stai în poziţia ghiocelului, ca să nu zic capră, şi unde se stabileşte din start raportul de inferioritate), mi-am spus păsul, am depus cererea şi am aşteptat fericitul deznodămînt.  Dialogul îl redau mai jos:

– Bună ziua! Doamna Enache?

– Da…

– De la Romtelecom vă deranjăm. Vi s-a aprobat cererea depusă la noi în data de…

– Ah, ce bine! Mulţumesc! Staţi să-mi iau un pix să notez noul număr.

(O pauză lungă)

– Nu, nu vi-l putem da…

Stupefiată, întreb:

– Cum să nu mi-l puteţi da? E aberant! De ceeeee?

– Păi, doamnă, e la „nu se informează“! 

Şi s-au gîndit ei că nu era cazul să mă informeze nici măcar pe mine. Acum, tot ce-mi rămînea de făcut era să aştept să mai greşească numărul cineva, ca să port şi eu o conversaţie…

Pînă la urmă, l-am aflat totuşi, după ce m-am prezentat la ei cu buletinul. Pentru orice eventualitate, mi-am luat la mine şi paşaportul, şi ultima radiografie dentară, în caz că nu ieşea din prima identificarea.  

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.