Ceva!

Publicat în Dilema Veche nr. 333 din 1-7 iulie 2010
Ceva! jpeg

Într-un volum colectiv recent apărut, unul dintre autori, după ce denunţă în mod legitim o mulţime de imposturi academice, ca de pildă plagiate, se exprimă iritat şi împotriva unui alt gen de delicte intelectuale. Omul e supărat rău pe anumite „grupuri restrînse de intelectuali (afirmaţi mai mult ca epigoni, traducători a ceva care de peste 2000 de ani se tot tălmăceşte, care sînt gata să se mînie cumplit dacă scrii cumva nefiinţă legat şi nu cu liniuţă, care prezidează comisii, comiţii şi comitete.)...“ Articolul, intitulat „Intelectualii publici din România şi libidoul puterii“, se află în volumul Idolii forului, Editura Corint, 2010, coordonat de Sorin Adam Matei şi Mona Momescu, p.173. 

Cine a scris rîndurile de mai sus? Nu un şofer, nici un „inginer“, nici un ministru (actual sau fost) şi nici măcar vreun jurnalist decerebrat. L-a scris dl Lucian Năstasă Kovacs, un distins istoric, de la Institutul de istorie al Academiei din Cluj! Suprinzător, nu? Într-adevăr, din partea sa, m-aş fi aşteptat ca, oricît de supărat (pe drept sau pe nedrept) ar fi fost pe adversarul rămas anonim, să fi spus ceva de acest tip: „da, omul e detestabil prin purtări, prin pedanteria cu care prescrie ortografierea nefiinţei; poate e chiar lipsit de originalitate, dar măcar atît: îl respect pentru că a tradus ceva ce se tot traduce de 2000 de ani“! Ceva? Da, poate vreun presocratic, acolo, poate Platon, sau Aristotel, poate Augustin... ceva! Dar pentru dl Năstasă, a răstraduce acest ceva e incriminant, e cam de ruşine. Judecată de istoric? Nu, ci este judecata cuiva pentru care cultura clasică, cu tot ceea ce ea reprezenta cîndva, pare că a devenit un moft. 

Ca să fie limpede cum stau de fapt lucrurile, dau un exemplu: în Franţa, prima traducere şi ediţie completă a operei lui Plotin e din anii ’20-’30 ai secolului trecut, la editura Les Belles Lettres, şi aparţine marelui savant Émile Bréhier. De atunci au mai apărut, relativ recent, încă două traduceri franceze amplu comentate ale aceluiaşi filozof, una sub conducerea lui Pierre Hadot, alta sub cea a lui Luc Brisson şi Jean-François Pradeau, toţi foarte mari învăţaţi. Ei bine, acum Les Belles Lettres a reluat proiectul editării, traducerii şi comentării exhaustive a lui Plotin, punînd la lucru o echipă internaţională, condusă de Jean-Marc Narbonne, de la Universitatea Laval din Quebec. Primul volum va apărea toamna asta. Sînt onorat să fac şi eu parte din acest colectiv, desigur de „epigoni“ şi de traducători „a ceva ce se tot tălmăceşte“, nu chiar de 2000 de ani, dar totuşi de peste 500. Scuze, domnule Năstasă!

De ce se întîmplă asta în Franţa, în Germania, în SUA, ba chiar şi la noi unde avem, de puţină vreme, două versiuni ale lui Plotin? Fiindcă ştiinţa a progresat. Fiindcă s-a mai schimbat şi se schimbă continuu perspectiva. Fiindcă au fost traduse şi interpretate textele gnostice de la Nag Hammadi etc. Dar în ultimă instanţă fiindcă, fără un continuu studiu, mereu reluat dar şi diversificat, al acestor autori, nu există cultură autentică, umanistă şi clasică. Iar fără cultură umanistă şi clasică putem avea manageri, arhitecţi, medici, poate chiar şi istorici. Chiar şi filozofi, care să scrie nefiinţă legat, cu cratimă sau cu majusculă – cum doriţi. Cu siguranţă, vom avea specialişti care vor compune harnic articole pentru reviste cu peer review, vor candida pe posturi universitare (poate vor fi şi acceptaţi), vor vorbi pe la congrese, vor obţine granturi. Dar nu vom avea niciodată intelectuali. Poate e în ordine. În fond, intelectualii mai şi „trădează“ vorba lui Benda, nu numai „traduc“. Sînt apoi isterici, certăreţi, uneori îşi dau aere, se mai bagă şi în politică, nu-şi ştiu lungul nasului. Mulţi (nu chiar toţi) n-au nici măcar articole ISI. Foarte bine, desfiinţaţi-i! Daţi o lege! (În România nici nu-i prea greu!) 

Dar dacă totuşi faceţi greşeala să doriţi intelectuali (cuvîntul sună bine, ce-i drept!), aveţi nevoie de cultură umanistă şi clasică. Iar pentru aceasta e musai să nu moară de tot filologia clasică, başca să supravieţuiască niscaiva epigoni antipatici care tot traduc şi răstraduc: ceva Platon, ceva Aristotel, ceva Plotin, ceva Toma, ceva...

Andrei Cornea este profesor la Facultatea de Litere, Universitatea București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.