Cheia? Ceva bun de citit...

Publicat în Dilema Veche nr. 390 din 4-10 august 2011
Cheia? Ceva bun de citit    jpeg

Circulă cîteva locuri comune despre presa online. Se spune, de pildă, că pe Internet trebuie să scrii scurt: textele lungi sînt bune pe hîrtie, dar îi adorm pe cititorii de pe web. Şi neapărat să fii interactiv: dacă omu’ n-are posibilitatea să comenteze, să dea „like“, să „şeruiască“ articolul cu prietenii – l-ai pierdut de client. Se mai spune că, presa fiind o afacere (deci depinzînd de audienţă), subiectele tratate se supun necondiţionat regulilor pieţei: scrii despre ce vrea clientu’ şi laşi deoparte categoriile/genurile jurnalistice care n-au audienţă. Jurnalism de investigaţie? Scump şi greoi la citit. Reportaje ample? Nu mai sîntem în anii ’30. Dar dacă toate acestea nu sînt decît clişee derivate din gîndirea ante-Internet aplicată la Internet? Web-ul are resurse mari şi complexe, iar cititul continuă să fie diversificat...

Două contra-exemple

În ultimii ani au apărut cîteva proiecte „alternative“ la tendinţa principală a presei online care utilizează inteligent şi creativ resursele online. Nu sînt interesate de audienţa de masă, nici nu ţin neapărat să aibă milioane de click-uri. Vor în primul rînd să ofere un conţinut de calitate. Gratuit (cel puţin deocamdată). Şi găsesc forme alternative de finanţare.

ProPublica este o platformă independentă pentru jurnalismul „în interes public“, condusă de Paul Steiger, fost managing editor la Wall Street Journal. Funcţionează ca o organizaţie non-profit: finanţarea se face din donaţii, iar scopul declarat este de a face jurnalism de investigaţie – adică ceea ce trusturile media consideră „un lux“: costă mult (timp şi bani) şi nu e printre categoriile aducătoare de profit rapid (http://www.azcentral.com/specials/special01/0528bolles-stateofreporting.html). Pentru un asemenea proiect, mediul online e ideal: costuri mici de difuzare, posibilităţi enorme de preluare, reproducere şi circulaţie, inclusiv (sau mai ales) prin implicarea cititorilor/utilizatorilor care răspîndesc articolele trimiţînd linkuri către toate zările şi creînd astfel „sfera de interes public“ de care are nevoie proiectul. Există şi la noi aşa ceva: Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie. Şi funcţionează cumva şi modelul de finanţare: Fundaţia Soros România a organizat de curînd un concurs de proiecte jurnalistice de investigaţie, pentru a susţine temele de interes public. De altfel, în limba engleză a apărut şi un termen pentru acest tip de presă: philanthrojournalism. Adică organizaţii de presă care funcţionează exclusiv pe Internet, susţinute financiar din donaţii („precum catedrele şi universităţile“, spune Arianna Huffington, fondatoarea Huffington Post). Unele dintre ele primesc bani şi de la cititori (care sînt trataţi ca membri ai comunităţii online, deci plătesc un fel de „cotizaţie“).

În acelaşi sens al recuperării şi redimensionării unui gen de jurnalism considerat „greu digerabil“ pe Internet merge şi longform.org – o platformă care susţine textele ample, care au făcut (şi încă mai fac) gloria presei scrise de calitate. Iniţiatorii săi consideră că textele lungi merită o „a doua şansă“: să fie salvate pe computer sau tabletă pentru a fi citite în timpul liber, „cu tabiet“, ca pe vremuri. Pentru asta, folosesc cîteva unelte „anexate“ browser-ului (precum Instapaper sau Read It Later) care convertesc textele găsite online într-un format plăcut la citit. Au în arhivă texte lungi de „non-ficţiune“ apărute în presă începînd cu 1899. Departe de a „pune“ pur şi simplu online nişte articole lungi, autorii proiectului vor să provoace o anumită practică de lectură pe dispozitivele electronice (computer, tabletă, Kindle etc.). Cei mai mulţi utilizatori se mişcă repede online, sar de la una la alta, citesc rapid şi „utilitar“ ştirile de care au nevoie. Cu Instapaper (sau altele) pot citi offline, în timpul liber. Nu lungimea textului e problema; mai degrabă ar trebui să ne întrebăm, crede Max Linsky (unul dintre fondatorii platformei), „ce probleme ale lecturii digitale mai avem încă de rezolvat?“. Aşa încît a propus, pentru festivalul South by Southwest (http://sxsw.com), un subiect de dezbatere cu un titlu polemic: The Death of the Death of Longform Journalism.

Aşadar,  tot conţinutul contează?

Exemplele de mai sus sugerează că, în ciuda a ceea ce se crede în general, formatele digitale nu „impun“ neapărat anumite forme predeterminate ale jurnalismului, iar imperativele obişnuite ale web-ului (să faci trafic, să fii interactiv, să scrii scurt, cu link-uri şi imagini) nu sînt suficiente. Sîntem în plin experiment, practicile de lectură online se redefinesc permanent, aşa încît şi jurnalismul se readaptează. Se fac tot timpul studii despre obişnuinţele consumatorilor pe Internet şi se identifică noi reguli. Andrew Davies, consultant la o firmă care se ocupă de presa online şi conţinutul plătit (www.idioplatform.com), stabileşte trei reguli de bază pentru succesul publicaţiilor care decid să solicite plată de la cititorii online: într-o lume digitală, conţinutul trebuie să poată fi reprodus cu uşurinţă, trebuie să fie accesibil („pentru toţi, nu doar pentru cei care vor pdf“) şi trebuie să fie inteligibil de către computere (adică să poată fi indexat, clasificat şi identificat cu uşurinţă de motoarele de căutare). Cu alte cuvinte, important e mai degrabă „ambalajul“ în care se prezintă conţinutul. În rest, rămîne o problemă editorială: „Cel mai bun lucru pe care îl pot face jurnaliştii şi editorii este să le dea oamenilor ceva bun de citit. Fără asta, toată tehnologia nu face doi bani“, crede Marco Arment, cel care a inventat Instapaper. În acest fel, îţi asiguri loialitatea publicului. Iar în Europa – spre deosebire de SUA, unde marele public este mai instabil, migrează mai repede către nou – publicul de presă este în general fidel. Cea mai mare piaţă de ziare şi reviste, Germania, a pierdut 10% din venituri în urma crizei, ceea ce nu e foarte mult. Rasmus Kleis Nielsen, de la Reuters Institute for the Study of Journalism (Oxford University), e de părere că „industria presei din Germania are un public numeros şi fidel, branduri puternice şi resurse editoriale de calitate“ pentru a trece cu bine peste criză. În mod asemănător se vor comporta şi organizaţiile de presă din alte ţări europene, care au de făcut faţă mai degrabă declinului pe termen lung decît temerilor pe termen scurt, crede Rasmus Kleis Nielsen (The Economist, 9 iulie 2011).

Cu alte cuvinte, în Europa, cine şi-a creat un public fidel în „epoca presei pe hîrtie“ va face pasul cel mare şi online (inclusiv prin vinderea conţinutului). Cine nu, nu se ştie. România e şi ea în Europa. Deci? (v. textul Starea naţiunii .ro)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.