● Ioana ANDREI

Îmi doresc să devin jocheu. Mă văd deja pe un cal roib, pe o șa maro, sărind peste obstacole, la un concurs de echitație. Nu mi doresc mulți bani, ci doar cîteva momente de bucurie. Acest sport nu e chiar o meserie, cum e ingineria, dar mie îmi umple inima de bucurie. Am practicat acest sport la Cislău, la herghelie, iar calul meu se numea Devita. Acolo am învățat lucrurile de bază: pas, trap, cum să stau în șa. Vreau să învăț să fac galop și sărituri peste garduri.

● Nicola PAHONȚU

Vreau să mă fac antrenoare, pentru că îmi place să-i învăț pe copii să facă tot felul de elemente ușoare. O să încerc să-i fac să iubească gimnastica. Să facă sport cu drag, nu cu forța. O să fiu pentru ei ca o a doua mamă. Încă visez să ajung și eu la Rio, dar e greu! E mult de muncă și trebuie multă sudoare. Meseria asta e bine plătită și știi că în sală te așteaptă niște copii care abia așteaptă să-i înveți ceva.

● Daria VĂTĂȘELU

Eu mă văd un procuror care ajută binele să scape de rău. Biroul meu, unul foarte spațios, o să fie la etaj, o să am un loc de recreere și televizor. O să am o secretară care o să facă aproape toată treaba pentru mine, iar eu doar o să scriu niște acte și o să merg la Judecătorie. Serviciul acesta mi se pare foarte plăcut, dar nu știu, sincer, dacă am dreptate.

● Mihai JIFCU

Voi deveni procuror sau avocat. Acesta este visul meu, pentru că tatăl meu lucrează la Parchetul de pe lîngă Tribunal. El este șofer, are un șef bun, colegi și prie­teni buni. Pentru a ajunge ce doresc, trebuie să învăț foarte multă istorie și limba română. Avantajele sînt că am gardă, primesc mulți bani și voi fi cunoscut. Dezavantajul este că deținuții ce sînt după gratii mă urăsc. Acesta este visul meu și al tatălui meu.

● Daria MANOLE

Cînd o să fiu mare, vreau să fiu stewardesă. Acest post are avantaje: poți vedea toată lumea! Mereu m-am întrebat cum se vede țara mea de sus sau cît de frumoși sînt norii. Am zburat de două ori cu avionul, dar aproape tot timpul am dormit. Primești și un salariu bun. Trebuie să știi multe limbi străine, mai ales engleza și spaniola. Nu o să prea am timp de familie, însă mi-aș îndeplini visul.

● Bogdan MĂRUNȚIȘ

Vreau să fiu pompier. Îmi place această meserie deoarece ajuți oamenii care chiar au nevoie. Nimic nu este mai frumos decît atunci cînd oamenii îți mulțumesc că i-ai salvat și cînd îi vezi un pic mai fericiți că au scăpat vii, chiar dacă locuința lor probabil că a ars. Cînd am fost la stația de pompieri de lîngă Biserica Banu, cu fosta mea clasă, am văzut multe lucruri interesante, care mi-au aprins și mai mult dorința. Salariul e bun, dar trebuie să stai mai mult cu familia decît în vacanțe.

● Cristina Bianca MATARA

Mă văd doctoriță într-un spital din Marea Britanie. Doctorii, de orice fel ar fi, salvează vieți. Acest lucru îți aduce o bucurie imensă. Într-o zi, cînd mergeam pe stradă, am văzut o fetiță că se întinde la pămînt, dintr-odată. Atunci mi-aș fi dorit să o pot salva, dar nu am putut face nimic. Dacă ești doctoriță, trebuie să stai la spital pînă tîrziu și uneori o să dau vești urîte unor familii. Asta o să-mi aducă tristețe în inimă.

● Anisia TĂNASE

Visez să ajung să cînt la pian într-o orchestră celebră și să călătoresc în toată lumea. Să ajung pe o scenă mare, într-o rochie de vis și să cînt din Mozart sau Beethoven, dirijată de un dirijor și acompaniată de vioară, flaut, trombon, soprane și tenori. Visul meu este să fiu ca doamnele din marile orchestre, să fac magie cu un pian imens. Știu că nu voi avea timp pentru familie, ceea ce este un dezavantaj imens, dar multe concerte vor fi și în România. Visez să fiu pianistă, ca bunica mea. Și ea visează.

● Andra TEODORESCU

Eu una mă văd coafeză, pentru că îmi place să coafez și să tund, și tot ce depinde de acest domeniu. Poți să ai bani puțini sau mulți. Am fost la un coafor și am văzut cum se procedează, cum să vopsesc, cum să tund, și multe altele. Așa pot să stau mai mult cu familia și să am bani. Vreau să am propriul coafor.

● Bogdan POTERAȘ

Vreau să fiu cel mai bun medic stomatolog, pentru că îmi place să lucrez cu ustensile la dinți și să ajut lumea cu probleme dentare. În timpul săptămînii, aș vrea să lucrez zece ore pe zi, iar în week-end şase ore pe zi. Pentru a fi stomatolog trebuie să înveți cît pentru doi. Mătușa mea m-a îndemnat să fiu stomatolog, pentru că voi fi cunoscut.

● Alexandru ANASTASIU

Aș vrea să fiu fotbalist, pentru că este un sport sănătos, îmi place mult și la televizor, să-i văd pe fotbaliști cum joacă. Îmi doresc să ajung la o echipă mare, vreau să călătoresc prin lume, este și un salariu mare. Fotbalul are și dezavantaje, pentru că există ace.

● Andreea COMAN

Îmi doresc să fac design vestimentar. Îmi place să desenez și să creez modele. Cînd eram mai mică, probam toate rochiile mamei și toți pantofii și intram într-o lume imaginară. Vreau să fac aceste lucruri din plăcere, nu pentru bani sau faimă.

● Andrei AVRAM

Vreau să mă fac actor, pentru că mi-ar plăcea să fiu vedetă, să apar la televizor și să pot primi și bacșiș. Să fiu vedetă ar fi unul dintre visurile mele, aș putea da și un interviu. Nu doar mama consideră că ar fi frumos să fiu actor, ci și eu vreau asta. Toți mă vor cunoaște și, dacă merg bine, toți mă vor iubi.

● Alexandru TĂNASE

Aș vrea să fiu un membru al societății care să inventeze aplicații. Primesc mulți bani și nu mă stresez prea mult. Îmi ia timp să creez o aplicație și trebuie să stau cu ochii în calculator, ceea ce este dăunător sănătății. Cred că salariul se încadrează între 6000-8000 de lei. Nu moștenesc această pasiune de la nimeni.

● Cristian ILEA

Eu vreau să fiu aviator, ca tata, pentru că mi s-au părut interesante avioanele. Au atîtea ceasuri, poți mișca o manetă și miști și aripa în același timp. Este greu să treci examenele, pînă acolo. Și mai este și un ritual, la început, un pic dureros. Nu o să vă spun, logic! Așa o să am șansa să sar cu parașuta pe la 18 ani. Mai este o grămadă de timp pînă atunci!

● Radu CĂPĂȚÎNĂ

Eu mă văd un arhitect de succes, ca tatăl meu. Se cîștigă mulți bani și nu este plictisitor. Dezavantajul este că stai în fața calculatorului (mie îmi place!). Cînd aveam 4 ani, am văzut o casă distrusă și, de atunci, mi s-a „lipit“ această meserie, pentru că eu vreau să construiesc case, nu să dărîm.

● Rareș TOMA

Cînd o să fiu mare vreau să devin doctor, în special aș vrea chirurgie generală. Modelul meu este mama mea, care este asistentă pe secția ORL. De mic, îmi plăceau poveștile aduse de mama de la muncă. Îmi place foarte mult să ajut oamenii cînd au nevoie. Ca să ajung la Medicină trebuie să urmez o facultate de patru ani și trebuie să învăț mult și din greu.

● Mara TÎRTAN

Vreau să fiu avocat. O să am propriul meu birou, o să scriu acte și o să iau apărarea clientului meu, care poate fi vinovat sau poate fi acuzat pe nedrept. Dacă voi ajunge un avocat foarte bun, lumea mă va cunoaște și voi cîștiga și foarte bine.

● Diana MARIN

Vreau să fiu mare cîntăreață și dansatoare de street dance. Pot ajunge și profesoară, să le predau copiilor, fără bani, ca să vină la cursuri toți copiii talentați. Am emoții pe scenă și ar trebui să nu mai am. Aș vrea să am și o formație și să cînt pentru copii.

● Antonio MATEI

Vreau să mă fac tenisman de cîmp, deoarece îmi place să fac sport. Tenisul nu este violent, nu e vulgar și nici periculos. Totuși, dacă faci o întindere sau ai călcat mai prost, durerile sînt foarte mari. Acest sport îți ia mult timp și mulți bani, dar, dacă muncești, nu ai de ce să-ți faci griji, fiindcă o să cîștigi sigur un turneu și o să ai mulți fani.

● Luca NENU

Cînd o să cresc, mă voi angaja la parașutism. O să văd locuri fantastice și o să am experiențe frumoase, dar, dacă parașuta nu se deschide, sînt mort. Banii sînt numai buni și, în plus, mă face bucuros această meserie. Cînd o să am copii, o să mă las de acest domeniu și mă voi încadra în domeniul farmaceutic, ca bunica mea, ca tata și ca mama. Mă văd, în viitor, un om norocos, cu o familie grozavă și cu o casă grozavă.

● Ianis DUGHEANĂ

Vreau să fiu un jucător de hochei profesionist, să mă cunoască lumea și, cînd o să fiu pe teren, să joc fairplay și să fiu căpitan. La meciuri, am să-mi dobor adversarii în tricoul echipei Coroana Brașov, unde se cîștigă foarte mulți biștari, din care pot să-mi iau tot ce îmi doresc, dar nu pentru mine, ci pentru echipă. De la 8 ani, am tot jucat la Vulturii Buzău, unde sînt și acum. La Brașov sînt și cîteva rude din partea tatălui meu care, de fiecare dată cînd mergem acolo, ne dau multe dulciuri.

 Prof. Mihaela NICOLAE, Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Buzău

Dragi copii de la clasa a V-a,

Întotdeauna m-am uitat pe cer, după avioane cu reacție. În copilărie, mi-am dorit să fiu pilot și să trec dincolo de plafonul de nori. Nu prea era însă o meserie pentru fete. În liceu, voiam să mă duc la Filozofie, dar nu puteam renunța ușor la prima iubire, literatura. Apoi, m-am gîndit serios la jurnalism – am fost chiar la cîteva ședințe de redacție la Opinia studențească, în Iași. Am primit însă o temă care, la vremea aceea, cu firea mea introvertit-extrovertită, mi se părea imposibilă: să intervievezi un om al străzii și să vii cu o poveste demnă de un articol. N-am fost în stare. S-a adăugat și o deplasare la un incendiu, cu victime, din păcate, și gata și cu jurnalismul. M-am gîndit că aș putea fi judecător (nu avocat, nu procuror!) și chiar am făcut doi ani de Drept. Pînă cînd, la un moment dat, am avut curiozitatea să intru într-o sală de judecată, la un proces de divorț – se făcea partajul: bunurile și copiii. Și-am mai închis un drum. Profesoară am știut că voi fi încă de pe vremea cînd pîndeam extemporalele pe care le dădea mama, învățătoare, copiilor ei – mi se părea un privilegiu să scrii cu roșu, să faci adăugiri și să comentezi pe marginea unui test. Astăzi vin cu bucurie la școală și îmi dau seama că am, în mare măsură, ce mi-am dorit: o stare de perpetuă învățare/căutare, departe de plictiseală, de bătrînețe și resemnare. În mică măsură, am și ce nu mi-am dorit, partea de umbră a meseriei. E ideal să-ți placă ceea ce trebuie să faci. Sînt în această fericită situație, ceea ce vă doresc și vouă!