Cînd o ai, e ca marea

Raluca BUGNAR
Publicat în Dilema Veche nr. 609 din 15-21 octombrie 2015
Cînd o ai, e ca marea jpeg

- o anchetă -

Răbdarea, cînd o ai, e ca marea: „să fie din plin, să pară nemărginită şi totuşi să aibă o limită“. (Anna Kiss) Iar cînd nu o ai, simţi că parcă ai trecut în nefiinţă – „momentele moarte din viaţă, genul celor în care trebuie să aştepţi patru ore să depui un act cînd ştii că s-ar putea rezolva în cinci minute“. (Nela Petria) „Înţelegere, calm, aşteptare şi capacitatea de a oferi timp suficient înspre un scop anume“ – răbdarea definită de Alexandru Hera. 

Că tot s-a terminat sezonul zemoşeniilor „de la Dăbuleni“, am pornit să aflu ce ne scoate din pepeni şi cum putem învăţa să înghiţim mai uşor dieta cu răbdări prăjite. Într-o lume în care toţi am fi simpatici, nimeni nu ar mai cere cinci ştampile de la şapte etaje pentru o aprobare, am avea încredere că specialistul la care am mers pentru o treabă anume ştie ce face şi nu l-am contrazice la fiece pas, n-am jigni din motive meschine şi superficiale şi, în fine, legumele de ciorbă s-ar pune singure la fiert în oală, răbdarea ar domni nestingherită. Dar această lume nu e posibilă, căci lumea în care trăim e cu… 

„Oameni. Oameni. Şi… păi, da, oameni“, îmi răspunde Tamas Chirodea cînd îl întreb ce îi pune răbdarea la încercare. „Asta a fost tot timpul aşa, dar mi-am dat seama abia cu vîrsta că mereu mă enerva să fiu forţat să petrec mult timp făcînd parte dintr-un grup. Chiar şi la grădiniţă. La vremea aceea poate că nu sesizam că ceea ce se întîmpla era că-mi pierd răbdarea, dar era evident că-mi pierdeam entuziasmul pentru cei din jurul meu şi pentru activităţile pe care trebuia să le facem“, îşi aminteşte el. 

Un surprinzător atac xenofob, de la cineva care s-a dovedit că-l consideră inferior şi mai puţin capabil pe plan profesional doar pentru că i-a aflat etnia, l-a scos cel mai recent pe Tamas din răbdări, dar a reuşit să se închidă în el şi să tacă, pentru a nu face din ţînţar armăsar. Otalia a avut probleme similare, dar fiindcă a simţit că n-ar fi respectată ca profesionistă sau ca femeie. Soluţia ei a fost să „concentrez toată frustrarea în muncă, de parcă aş încerca să îmi demonstrez valoarea prin rezultate tangibile. Încă nu cred că am găsit soluţia ideală la astfel de situaţii“. Generalizînd, Hera a ajuns la concluzia că răbdarea e zdruncinată de „interacţiunea cu oamenii închişi, autosuficienţi, intoleranţi faţă de opinii noi“.  

Şi, ce să vezi, pînă şi în cazul în care ai de-a face la unison cu om şi animal, tot omul e cel care împinge limitele mai abitir. „Sînt o persoană răbdătoare şi sînt bucuroasă de asta. Nu cred că poţi trata şi lucra cu animale dacă nu ai răbdare“, spune Anna. Însă răbdarea ei ca marea ajunge aproape de mal în „situaţiile în care sînt foarte sigură de ceea ce fac sau de ce hotărîre iau, dar trebuie să conving şi proprietarul animalului, care nu are încredere că decizia pe care am luat-o e cea mai bună“. 

Motive să îţi ieşi din toate răbdările avem destule, ce să ne mai lungim? Însă ce motive am avea să ne încotoşmănăm în răbdări groase şi pufoase? Supravieţuirea. 

„Autoconservare, pace, viaţă“ sînt printre lucrurile care îi vin în minte lui Horaţiu Chiţac dacă-l întrebi cu ce asociază răbdarea. „E ceva esenţial dacă vrei să supravieţuieşti pe un anumit palier. Psihic. Nu fizic, nu financiar, dar psihic“, spune şi Tamas. „Conştientizez că totul necesită timp şi las lucrurile să se desfăşoare în propriul lor tempo“, bate apropoul Hera, care adaugă că „pe măsură ce trece timpul, ajungi să înţelegi că, pentru a face orice, trebuie să parcurgi nenumărate etape, fiecare avînd farmecul ei. Ajungi să ai răbdare în primul rînd faţă de tine şi, de aici, ajungi să ai mai multă răbdare faţă de orice.“ Aşadar, experienţa situaţiilor în care nu ai avut răbdare devine motivaţie pentru crescut doza: „Am început să am mai multă răbdare, probabil pentru că lipsa ei nu mi-a adus nimic bun. De multe ori, am rămas surprinsă de modul în care a decurs o situaţie dacă am avut puţină răbdare, comparativ cu cît de uşor era să meargă prost dacă nu aveam“, spune Nela. Cunosc oameni care apar atît de calmi încît îţi vine să le reproşezi că nimic nu-i agită, însă au şi ei momentele alea cînd înăuntrul lor se dezlănţuie iadul şi le vine să… să… săăăă. Răbdarea, ca orice altceva, se învaţă şi se educă. „Pentru mine, a fi răbdătoare nu era ceva firesc, a trebuit să cultiv răbdarea în mine ca să văd lucrurile dintr-o perspectivă nouă, una care nu implică anxietate sau furie. Atunci cînd dau dovadă de răbdare, rezultatele pe termen lung sînt mult mai bune. Plus că toţi oamenii înţelepţi par a fi mereu răbdători. Cine nu vrea să încerce să devină mai înţelept?“, mărturiseşte Otalia Onţa. 

Dar mai relevant ar fi să accepţi că nu poţi avea răbdare cu orice/oricine, oricum, oricînd şi oricît. Reţeta răbdării e, pînă la urmă, simplă: fă ce îţi place! „Munca, jocurile, arta, ceva care să îmi capteze interesul“ sînt printre lucrurile cu care Horaţiu îşi cultivă răbdarea. Cînd răbdarea se subţiază, e semn că ţi-ai împins limitele prea tare. „Şi cînd încerc să fiu creativ se poate întîmpla să-mi pierd răbdarea, dar atunci nu mi se pare că e neplăcut fiindcă, în general, tocmai asta mă determină să depun mai mult efort“, explică Tamas. Şi e relevant şi să accepţi că, indiferent cîtă răbdare ai avea, există unii cu instrumente suficient de sfredelitoare care să-ţi facă terci bunele intenţii. „Cînd am început să fac voluntariat pentru o asociaţie de protecţie a animalelor mi s-a reproşat că nu ajut copiii, dacă am zis că fac şi asta de cîţiva ani buni mi s-a zis că acei copii nu au etnia potrivită şi mai bine caut alţii pe care să îi ajut. Cu astfel de persoane mă descurc mai greu să nu-mi ies din fire“, destăinuie Nela. „Mi-e uşor să dau dovadă de răbdare cînd lucrez sau interacţionez cu persoane pe care le consider simpatice. Dar adevărata lecţie de răbdare şi caracter e atunci cînd nu sînt de acord cu opinia sau atitudinea cuiva. Fără răbdarea de a asculta, tot dialogul e redus la monologuri“, spune Otalia. 

Desigur, şi dacă faci ceea ce-ţi place, dar e pentru un timp prea lung, limitele îţi pot fi împinse şi trebuie să faci puţină echilibristică la marginea lor. „Recent şi, de fapt, de fiecare dată cînd organizăm campanii de sterilizare, dacă sînt patru zile de campanie, majoritatea oamenilor vor veni cu cîinii şi cu pisicile în cea de-a patra zi. Asta se traduce pentru noi într-o zi lungă de sterilizări şi ai nevoie de răbdare. Faci aceeaşi manoperă chirurgicală şi totuşi niciodată nu e la fel, însă stai ore în şir în picioare, în aceleaşi poziţii. Să nu fiu înţeleasă greşit, îmi place enorm de mult ce fac şi cum, dar, spre sfîrşitul zilei, cînd operezi ultimul animal şi ştii că mai trebuie să faci curat şi să strîngi, ai nevoie de răbdare din plin“, povesteşte Anna. 

Un truc ar fi şi să nu te pui în mijlocul unei scene pentru care simţi că ai avea nevoie de prea multă răbdare. Nela, spre exemplu, care simte că-i creşte răbdarea prin „orice fel de activitate care poate ajuta pe cineva, fie copii, bătrîni sau animale“, probabil că n-ar fi prea fericită să facă parte din tabloul pe care şi-l aminteşte din copilărie: „cu o casă mică din lemn, pe malul unui lac, în mijlocul naturii. În prim-plan erau lacul şi o bărcuţă. Tot timpul cînd mă uitam la tablou mă gîndeam că persoanele care stau acolo trebuie să aibă multă răbdare să trăiască într-un loc în care doar aştepţi trecerea timpului“. Şi Horaţiu e de acord că unele situaţii care-ţi consumă toată răbdarea nu merită perseverenţă. Continui doar dacă ai un motiv bun, legitim, să o faci. „Rareori mă enervez“, spune el, iar asta se întîmplă în cazul în care are de făcut „lucruri fără sens“. 

Şi apoi, vorba Otaliei: „Totul se reduce la a trişa funcţia biologică a hipotalamusului, responsabil de reacţiile emotive, şi de a răspunde în diverse situaţii mult mai calm, un fel de next level, în special într-o societate în care toate descrierile de job-uri (cel puţin din Londra) au cîte un this is a fast-paced, goal driven, high pressure position inclus“. 

„Am început să ascult rock în clasa a VI-a, primul album fiind Korn – Issues. M-am apucat de baterii şi, după 16 ani, am avut ocazia, anul acesta, să împart scena cu ei la Bucureşti. Asta înseamnă să ai răbdare.“ (Hera).  

Anna Kiss este medic veterinar la Transylvania Animal Care (TAC).
Nela Petria este voluntar, asistent universitar şi editor foto/video.
Tamas Ambrus Chirodea este vlogger de film şi proiecţionist „în era digitală“ la un cinema de artă.
Horaţiu Chiţac este medic rezident la secţia de neurochirurgie.
Otalia Onţa este fotograf de familie la Sweet London Family Photography.
Alexandru Hera este toboşarul formaţiei Implant pentru Refuz.

Raluca Bugnar este jurnalist, redactor al site-ului CinemaRx.ro. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.