Cine poate face curăţenie - publicul, CNA sau clienţii de publicitate?

Petrişor OBAE
Publicat în Dilema Veche nr. 529 din 3-9 aprilie 2014
Cine poate face curăţenie   publicul, CNA sau clienţii de publicitate? jpeg

„Arta cinematografică, din cauza importanţei ce are în public şi cererii intense, necesită capitaluri mari. (…) Din cauza însemnătăţii pe care o are capitalul, cinematograful a ajuns, degenerînd, mai mult industrie decît artă“ (M. Socianu, 1924; citat extras din volumul Bucureştiul subteran – cerşetorie, delincvenţă, vagabondaj, coordonat de Adrian Majuru).

Acum aproape 100 de ani, publicistul marca, practic, cele două elemente fără de care nici un produs media nu poate exista: banii şi publicul. Degeaba ai public, dacă nu există finanţare. Cum la fel de inutil este să lansezi un titlu sau o emisiune dacă ai susţinere financiară, dar publicul nu este interesat.

Linşaje mediatice pe TV, limbaj injurios, vulgaritate, prost gust. Cine poate rezolva situaţia? Publicul? Consiliul Naţional al Audiovizualului? Televiziunile? Clienţii de publicitate? Toţi ar putea, puţin cîte puţin, dar cea mai aprigă şi cu efect imediat este lovitura la buzunar. La finanţare.

Imoralitatea, carenţele de etică, moliciunea coloanei vertebrale nu figurează la nici un capitol al legii. Consiliul Naţional al Audiovizualului poate interveni doar în măsura în care legea prevede sancţiuni.

Invocarea telecomenzii nu are nici un efect. Este binecunoscut cazul News of the World, de acum cîteva decenii. Era pe val, dar tabloidul a fost la un pas de faliment cînd s-a relansat după un sondaj printre cititori. Declarativ, nimeni nu mai dorea scandaluri. Tabloidul a pus în practică doleanţele şi a fost în pragul dezastrului: vînzările s-au prăbuşit. S-a întors la ce ştia cel mai bine să facă. Din păcate, nu pe public trebuie să ne bazăm.

Am auzit chiar de la un membru CNA această soluţie: puneţi mîna pe telecomandă. Nimic mai comod. Explozia mocirloasă pe care o vedem scurgîndu-se pe ecran în zoaie aducătoare de rating nu ar fi fost posibilă fără decăderea CNA. Instituţie care încearcă să cureţe piaţa TV, dar care este îmbibată la rîndul ei de interese politice şi jocuri personale, CNA şi-a pierdut orice urmă de respect din partea televiziunilor. Amenzile repetate nu calmează staţiile. Dimpotrivă, le înverşunează.

Îmi aduc aminte un episod din 2000, cînd plana varianta lui Vadim Tudor preşedinte. Între cele două tururi, CNA şi posturile TV au ajuns la un acord. Mai bine cu răul mai puţin rău (recte, contracandidatul Ion Iliescu). A fost printre puţinele cazuri în care CNA şi posturile TV au văzut, împreună în aceeaşi sală, interesul public.

Ce se întîmplă acum cu televiziunea s-a întîmplat la începutul secolului trecut cu cinematograful: „alunecarea pe povîrnişul senzaţionalului stupid şi ieftin“ i-a fost reproşată tînărului, pe atunci, cinematograf, după cum scria publicistul M. Socianu, în 1924.

Ce interes au televiziunile să-şi cureţe ograda? Pentru moment, nici unul. Pe termen lung, ar avea, dar acum e vorba de supravieţuire. O analiză la rece arată că practicile care au legătură cu etica şi bunul-simţ nu prea aduc rating. Atacul la persoană hrăneşte un public care se simte răzbunat. Un alt public îşi găseşte confirmate părerile la o altă staţie. Ce pot face ziariştii şi realizatorii? „Am o familie de hrănit“, spunea un realizator TV acum cîţiva ani, într-un interviu. Dacă mai adăugăm criza din ultimii ani şi dominaţia patronatului, nici de la ziarişti şi realizatori nu vedem soluţia.

Ce mai rămîne? Capitalul. Finanţarea. Banii. Clienţii de publicitate.

În industrie se cheamă, preţios, „asociere de imagine“. În popor se spune ceva mai simplu: ruşine. Îmi place să cred că, în mod natural (şi asta vine în timp), clienţii vor realiza că asocierea cu un tip de conţinut le va împrumuta şi lor aceeaşi imagine. Bunul-gust şi bunul-simţ nu se pot impune cu măciuca. Dar revelaţia lor poate lovi la fel de năprasnic. Direct în vînzări. Asta cere publicul, se invocă cel mai des de către televiziuni. Un argument incomplet!

Asta cer şi clienţii de publicitate: audienţă! Altfel nu dau banii. Cîtă vreme nu vor fi afectate la buzunar, televiziunile vor continua pe aceeaşi linie. La fel cum, cît timp vînzările lor vor fi sus, iar publicul nu îi va arăta cu degetul, clienţii de publicitate îşi vor promova în continuare produsele lor în astfel de programe.

În loc de concluzie. Anul trecut, emisiunea Acces direct a pus-o în ipostaze umilitoare pe Ioana Tufaru. După ce lista clienţilor de publicitate ai emisiunii a fost publicată pe site-ul Paginademedia.ro, subsemnatul a fost acţionat în judecată. Ce i-a deranjat? Aprecierile despre conţinutul emisiunii? Nicidecum! Cîţiva clienţi de publicitate s-au retras de pe post.

Într-o industrie cinică, fără principii, lovitura la buzunar doare mai tare decît bătutul obrazului. Se poate, dar chiar se vrea? Sau mai exact, cine ar vrea?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.