Cît de adînc e statul subteran

Radu TUDOR
Publicat în Dilema Veche nr. 762 din 27 septembrie – 3 octombrie 2018
Cît de adînc e statul subteran jpeg

I se spune paralel, profund topografic, nu axiologic, subteran, din umbră, ascuns. În toate aceste înfățișări, sintagma acoperă două realități și două interpretări distincte, cea maximală, să-i spunem, și cea minimală. Prima îl plasează în centrul monumental al Washington-ului, și în urbele-satelit de pe centura rutieră a Capitalei. În această accepțiune, el este secretosfera oficială, o duzină și jumătate de servicii secrete cu încrengăturile lor judiciare, parlamentare și prelungirile lor trofice în lumea marii finanțe și în cea a înaltei tehnologii. E protipendada secretelor, universul inițiaților din ministerele de forță și din tribunalele ce emit, sub tainica pecete a siguranței naționale, mandate de interceptare. E un sens pe care-l acreditează, printre alții, Mike Lofgren (Statul ascuns: declinul Constituției și ascensiunea guvernului din umbră, Pen-guin, 2017), Mark Ambinder (Statul subteran: înlăuntrul industriei guvernamentale a secretelor, Amazon, 2013) și Peter Dale Scott (Statul american paralel: marea finanță, marile concerne petroliere și lupta pentru democrație, Rowman/Littlefield, 2017). Dana Priest și William Arkin (America ultrasecretă, Little, Brown/Hachette, 2011) au încercat, cu parțial succes, să cartografieze acest „univers în expansiune“, tumefiat de excesele securitare post-11 septembrie 2001, milioanele de metri pătrați de birouri și stocaj de date, spațiu în care evoluează sute de mii de funcționari statali și vreo 854.000 de contractori privați. E, scriu memorabil Priest și Arkin, o galaxie „vizibilă parțial doar pentru o elită răsverificată și în întregime doar pentru Dumnezeu“.

Maximal, statul ascuns e pe centură. În sens minimal e „sub centură“. E vorba de coterii cu autoritate directă sau capacitate de influență, de grupuri informale, clandestine, de putere cu posibile conexiuni interinstituționale sau internaționale, de facțiuni ce nu respectă regulile jocului și lucrează uneori împotriva ierarhiilor constituite. Acesta e sensul trumpian al sintagmei.

Twitteratura sa nocturnă, puseele de febră conspiraționistă care-l țin treaz pînă la orele vedeniilor, fabulațiile sale despre clintonieni lugubri, democrați ratați și jurnaliști cu patima măsluirii informației sînt noi doar prin intensitate, caracter public pînă la exhibiționism și destinație pragmatică, menită a decredibiliza și bloca ancheta în curs ce-l vizează. Nu-i un original. Simptome similare a prezentat și Nixon, iar ideea cabalei clintoniene ce-l hăituiește, îl delegitimizează și îl leagă de catargul Krem-linului a fost strecurată în imaginarul național și în lexicul familial trumpian în perioada interregnului prezidențial Obama – Trump, de către Glenn Greenwald, jurnalistul care a însoțit ieșirea la lumină a lui Edward Snowden și care a dobîndit, și din acest motiv, o persistentă mefiență în raport cu instituțiile secrete ale statului american. („Statul ascuns pornește, cu alegații neverificate, războiul împotriva lui Trump“, scrie site-ul The Intercept.) Ideea greenwaldiană a intrat inevitabil în acceleratorul ultraconservator și în rastelul vechii gărzi anticlintoniene, fiind amplificată de Roger Stone pe site-ul arhiconspiraționistului Alex Jones și preluată, tale quale, de teleoficiosul republican Fox News (mai nou, TrumpTV).

Cu Stone și Jones, conspiraționismul trumpian își adîncește rădăcinile. Primul a fost – un titlu asumat cu mîndrie – omul „trucurilor murdare“ din anturajul lui Nixon, iar ultimul, în delirurile sale conspiraționiste scripto, audio și video, ne duce la Art Bell, care, din pustia nevadiană, înfiora cu vocea-i cavernoasă noaptea radiofonică americană, în anii 1980-1990, cu fantasme spațiale și zvonuri despre lugubre experimente guvernamentale. Secrete, bineînțeles.

Stone și Trump au în comun un mentor: Roy Cohn, consilier al mafiei newyorkeze, dar și, în tinerețe, al senatorului Joe McCarthy, cel care vîna comuniști ascunși în măruntaiele Leviathan-ului statal american. O „vînătoare de vrăjitoare“ modernă, precum cea de agenți dubli și transfugi perfizi care l-a făcut celebru, la CIA, în anii 1960-’70, pe James Jesus Angleton, precum cea în toi în aceste zile, cînd Casă Albă îl caută, furibund, pe cel care a dezvăluit în New York Times, pe 6 septembrie, sub masca anonimatului, existența unei „rezistențe“ înlăuntrul Administrației, a unui „stat stabil, nu paralel“, compus din înalte oficialități care se străduiesc să tempereze deciziile, să oprească derivele, să contrabalanseze instabilitatatea intelectuală și temperamentală a unui lider pierdut în ceața propriilor defecte.

Cînd Trump invocă, în twitteratura i cu accente panicarde, spectrul „vînătorii de vrăjitoare“, rădăcinile sale ideatic-mentale se înfig și mai adînc în istorie, legîndu-l de mentalul înfierbîntat al coloniștilor din amurg de secol XVII, puritani străluminați de o credință austeră, fanatizantă, diriguiți spre cele veșnice și, în cele lumești, de „predicatori neclintiți în convingerea că versiunea lor idiosincratică asupra adevărului este adevărul“, cum notează Kurt Andersen în remarcabilu-i tom Fantazilanda: Cum a luat-o razna America (Penguin/Random House, 2018). Acest relativism, această reductio ad absurdum a individualismului, este gloria, dar poate fi și pierzania Americii, argumentează Andersen. Trump este urmat cu o fervoare ce poate părea din exterior irațională, precum altădată Charles Finney, William Miller și Joseph -Smith, fondatorul mormonismului, ai cărui fideli au traversat America, spre Utah, călăuziți de steaua credinței și vegheați de îngerul Moroni. Un convertit la mormonism, Jason Chaffetz, care a reprezentat statul Utah în parlamentul federal vreme de opt ani, pînă-n 2017, publică la Harper/Collins, pe 18 septembrie, Statul subteran: cum o armată de birocrați l-a protejat pe Barack Obama și lucrează la distrugerea lui Donald Trump.

Cele două accepțiuni ale statului ascuns se înmănunchează. Astfel, cercul istoric se închide, răscolirea trumpiană își găsește locul firesc în logica întortocheată a destinului american.

Radu Tudor este jurnalist, corespondentul RFI România în SUA.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.