Cîteva dintre trăirile mele muzicale

Gruia DRAGOMIR
Publicat în Dilema Veche nr. 384 din 23 - 29 iunie 2011
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ultimii ani au fost foarte agitaţi, mare parte şi din cauza crizei/crizelor. Drept urmare, am început să consumăm şi lucrurile, de orice fel, pe fast forward. Mai mult ca niciodată nu mai am răbdare. Iar piaţa, slavă Domnului, e plină de produse care nu-ţi pierd timpul: fast food, wash&go, tabloide, junk music, sitcom-uri de 20 de minute, benzi desenate, smartphones etc. Sînt în target. Nu mai am răbdare să citesc nimic mai lung de 140 de caractere şi, dacă totuşi o fac şi n-are un YouTube embedded, mă simt profund dezamăgit şi nesatisfăcut. Tot ce fac e să scanez sau să citesc în diagonală... deformaţie profesională. Deci, ca o scurtă recapitulare: McDonald’s, mă spăl pe cap şi am plecat, în metrou citesc un tabloid în care o bîrfă despre Rihanna mă face să mă simt conectat la realitatea vremurilor în care trăiesc, ascult în magazine Lady Gaga şi îi ştiu versurile pe de rost, deşi nu-mi place deloc (Kafka!), iar după birou mă delectez cu doze de 20 de minute de canned laughter, care mă relaxează mai ceva ca un joint – viaţa e roz! Cine mai are timp de emoţii? Lux! Pe undeva, exagerez. Totuşi, parcă niciodată lumea în care trăiesc n-a fost mai agresată de tacticile de marketing care nu mai au răbdare cu emoţiile, care se duc direct la rădăcină, la nevoile primare – brain wash&go. În muzică, pentru că este subiectul cu care sînt „cel mai tangent“, se vede cel mai bine acest lucru. Zic „se vede“ pentru că muzica a devenit mai mult vizuală. Videoclipurile excentrice se vînd mai bine, nu mai e vorba de emoţia pe care o trezeşte o piesă, ci unde poţi să faci un product placement eficient – muzica a devenit billboard. Rata succesului e dată de vizualizările de pe YouTube şi de like-urile de pe Facebook. Cu toate astea, se mai găsesc şi trupe cu care-mi permit luxul ruşinos de-a mă lăsa emoţionat de muzica lor. Cu un an în urmă, la un festival din Franţa îi descopeream pe jj, un duo suedez de balearic beat şi dream pop, fără hituri, doar coveruri după hituri, cele mai proaste opţiuni: Lil Wayne, Akon, The Game, Jeremih etc. Dar în mîinile lor „hip hop-ul cocalar“ e transformat în piese sensibile, cu accente trippy-psihedelice, cîntate la chitară acustică, synth-uri şi voce. Adevărată alchimie! Tot din Suedia vine şi Lykke Li, care în acest an şi-a lansat cel de-al doilea album: Wounded Rhymes, cu piese care n-au cum să n-atingă corzi sensibile în toţi cei care ştiu să aprecieze muzica bună. Soul-filled powered-sugar-pop cu un strop de tristeţe, pentru că albumul reflectă despărţirea dureroasă a artistei.  

Acum doi ani îi descopeream şi pe britanicii The xx, al căror debut muzical este unul cum nu se poate mai emoţionant, de la început pînă la sfîrşit. Un dream pop discret, cu versuri fredonate sau îngînate şi care vorbesc despre relaţii promiscue şi eşecuri, într-o atmosferă oarecum întunecată, dar foarte cool. Cu muzica celor de la The xx nu te grăbeşti nicăieri, îţi acorzi timp să umpli, cu toate emoţiile care te inundă, spaţiile generoase create de acordurile lor.  

Primul bilet pe care l-am cumpărat în ultimii cinci ani la un concert (restul concertelor la care am fost în acest timp fiind pe acreditări) a fost la Angus and Julia Stone, o trupă australiană a cărei muzică m-a fermecat, pur şi simplu şi în cel mai adevărat sens al cuvîntului. Muzica lor, un indie folk curat, imaculat, impecabil, romantic şi emoţionant mi-a marcat una dintre cele mai frumoase perioade din viaţă. Drept urmare m-am dus pînă în Bruxelles pentru a-i vedea live. A fost una dintre cele mai frumoase nopţi.  

Pentru a schimba un pic macazul, spre lumea hip-hopului, anul acesta britanicul Mike Skinner (aka The Streets) şi-a lansat albumul care-i pune punct carierei muzicale: Computers and Blues. Puţini sînt cei care se pot juca cu cuvintele în felul în care o face Mike, undeva între jonglat şi filozofie, scrabble şi poezie, iar pe acest album o demonstrează din nou, din plin. Muzica pe care Mike a făcut-o de-a lungul vremii cu The Streets a dus hip-hopul la un alt nivel, l-a scuturat de versuri superficiale şi de machism şi i-a dat un plus de inteligenţă, iar multe dintre piesele lui sînt de-a dreptul emoţionante, fără să cadă în patetism sau penibil. Exemple bune în acest sens rămîn „Everything Is Borrowed“ sau „Love You More“, iar de pe Computers and Blues, piesa „We Can Never Be Friends“, care vorbeşte despre prieteniile imposibile între persoane din relaţii destrămate. Prin titlul albumului Mike a vrut să sublinieze cum tehnologia a ajuns să ne influenţeze emoţiile, sentimentele, stările sufleteşti etc. „You can’t Google the solution to people’s feelings.“

Gruia Dragomir este jurnalist şi traducător.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.