Cîteva rămăşiţe lîngă desenul lumii

Adrian G. ROMILA
Publicat în Dilema Veche nr. 638 din 12-18 mai 2016
Cîteva rămăşiţe lîngă desenul lumii jpeg

„Colegiile de Cartografi alcătuiră o Hartă a Imperiului care avea Mărimea Imperiului și coincidea întocmai cu el… În pustiurile dinspre Apus mai dăinuie, încă, zdrențuite, Ruine ale Hărții.“ (J.L. Borges, Despre rigoare în știință)

Hărțile n-au fost, de-a lungul istoriei constituirii lor, numai desene ale lumii, ci și hieroglife care au transcris veritabile romane de aventuri. Reprezentarea la scară a ceea ce există, dacă privești orizontal înspre toate punctele cardinale, a survenit mai mereu în urma impulsurilor cîtorva temerari. Cei care au dorit să vadă, să atingă și să deseneze sfera Pămîntului, cît mai detaliat, au călătorit, au suferit și nu de puține ori au plătit cu viața. Desenul lumii s-a extins, treptat, în urma sacrificiului lor, acoperind o suprafață care a crescut, exponențial, din secolul VI î.Hr. pînă în secolul al XIX-lea. Presupozițiile cu care s-au înarmat, la plecare, marii navigatori au fost hrănite de cosmografii antice, de metafizici medievale, de sisteme universale pe care alții, înaintea lor, le conturaseră cu intensitatea unui orizont al cunoașterii incomplet și precar. Peste ce dai, dacă depășești anticele „Coloane ale lui Hercule“ (strîmtoarea Gibraltar), pe misteriosul Okeanos? Cum se ajunge în presupusele Indii, pe apă? Se poate trece din Atlantic în Pacific, depășind Americile, prin nordul lor („Pasajul de Nord-Vest“) sau prin sud („Strîmtoarea lui Magellan“)? Există Terra Australis Incognita (Antarctica), legendarul pămînt din sudul extrem? Au fost dileme care au generat multe reprezentări planiglobe și, implicit, nenumărate aventuri.

Una dintre primele hărți a fost alcătuită de hispanicul Pomponius Mela (secolul I d.Hr.) și, pe baza unui bogat imaginar predecesor (Pitagora, Parmenide, Posidonius, Strabon), el a desenat lumea cunoscută ca pe-o îngrămădire informă de tărîmuri, plutind pe un ocean unic. Cardinalul francez Pierre d’Ailly a dat, la începutul secolului al XV-lea, o Imago Mundi, iar cosmograful Paolo Toscanelli a desenat, în aceeași vreme, o hartă universală în care Asia era schițată în locul neștiutelor Americi. O hartă apropiată de aspectul celor de azi (fără Australia și arhipelagurile Oceaniei, fără Arctica și Antarctica) a fost cea a flamandului Abraham Ortelius (1570), creatorul primului atlas geografic modern (Theatrum Orbis Terrarum), urmată de o alta, a olandezului Frederick de Wit (Nova Orbis Tabula in Lucem Edita, aproximativ 1665), cu patru cercuri reprezen­tînd, atît cît se cunoșteau atunci, emisferele vestică și estică, respectiv nordică și sudică. Mulți dintre geografii antici intuiseră sfericitatea Pămîntului, iar primii care au contrazis „platoul“ lui Ptolemeu, în favoarea „sferei“ lui Pitagora, au fost Vasco da Gama și Cristofor Columb. Cînd au ridicat ancora spre necunoscut, aveau în minte hărțile lui Toscanelli și d’Ailly, dar și primul glob terestru, realizat de cosmograful german Martin Behaim, cu puțin înainte. Mituri, reprezentări, povestiri, intuiții și legende anterioare, toate au alcătuit documentele pe care s-au bazat toți aventurierii secolelor XV-XIX. Imago Mundi s-a conturat din aglutinarea concentrică a descoperirilor și a mărturiilor celor care au avut curajul de-a părăsi spațiul securizant al pămîntului de sub picioare.

Uriaşa dorință de a afla

Circumnavigațiile unor Magellan, Drake, Dampier și Cook, explorările unor Bering, Hudson, La Pérouse, Franklin și Amundsen, proiecțiile plane ale lui Mercator au dus, pînă în secolul al XIX-lea, la completarea definitivă a marelui desen terestru. C-au vrut să revendice noi teritorii pentru suverani, să confirme o fantasmă geografică, să facă observații științifice, să găsească noi rute și punți între oceane sau parfumatele mirodenii ale Orientului, pentru cei cu o anume dinamică a sîngelui, a explora necunoscutul a fost acțiunea prin care viața a avut sens. Fără ca ei s-o știe, neapărat, au generat evenimentele prin care harta lumii s-a născut, de-a lungul a cinci secole. Unii s-au întors din călătorie, ca să povestească (William Dampier, Samuel Wallis, Louis-Antoine de Bougainville, Étienne Marchand, Ivan Feodorovici Krusenstern, Faddei Faddeevici Bellingshausen, Dumont D’Urville), alții (Bartolomeu Dias, John Cabot, Francis Drake, Juan Ponce de Léon, Giovanni da Verrazano, William Barents, Henry Hudson, Vitus Bering, James Cook, Jean-François de La Pérouse) n-au mai apucat. Unii au dus în viață aventura pînă la capăt, pentru alții ea a trecut, accidental, în posteritate. Cei care au murit încercînd s-o sfîrșească și‑au pierdut numai trupul, prizonier inevitabil al naturii potrivnice, într-un timp al ignoranței, al iluziilor și al catastrofelor, dar și al unei uriașe dorințe de a afla.

Despre unul dintre cei mai renumiți „martiri ai hărților lumii“ va fi vorba, mai jos, într-o scurtă narațiune a faptelor care l-au consacrat. L-am ales pentru măreția tragică a aventurii lui și pentru poziția cronologică ab initio, în istoria descoperirilor geografice. El a marcat borna de la care harta lumii a fost desenată jur-împrejur o dată pentru totdeauna, prin sacrificiul desenatorului, și a fost unul dintre cei care, odată intrați în aventură, au murit, visînd s-o-mplinească.

Fernando de Magellan, navigator portughez cu o largă experiență în bătălii pe mare și pe uscat, a dorit să caute o trecere prin vest spre Indii, care să evite Africa și să prospecteze marginile continentului american (se cunoșteau deja istmul Panama, faptul că America e un nou continent și că dincolo de el e iarăși o mare întinsă). Regele Manuel al Portugaliei l-a refuzat și, precum Columb, a fost sprijinit de cel al Spaniei. A plecat în 1519, din Sevilla, cu cinci nave (Trinidad, San Antonio, Concepción, Victoria și Santiago), și a ajuns în același an în Brazilia. În 1520 a atins Rio de la Plata și San Julian, la 49 grade latitudine sud. A reprimat revolte la bord și a pierdut o corabie trimisă în recunoaștere pe coastă. Pe 21 octombrie 1520 a descoperit o trecere între Țara de Foc (numită așa de el însuși, fiindcă zărise pe coastă coloanele de fum ale băștinașilor) și Patagonia, adică strîmtoarea ce-i va purta numele. O corabie s-a revoltat în fața pericolelor necunoscutului și s-a întors. Cu celelalte trei, a ajuns în Pacific, în noiembrie 1520, a trecut pe lîngă alte arhipelaguri ale Pacificului, de-a lungul coastei Chile și, adesea, s-a luptat cu băștinași ostili. Epuizați, decimați de scorbut și de foame, au ajuns, pînă la urmă, în Filipine.

În 27 aprilie 1521, Magellan (asemenea lui James Cook, peste două secole), implicat în conflictul dintre triburile locale indoneziene, a fost ucis într-o luptă de mai multe lovituri ale băștinașilor, după ce se apărase eroic. Făcuse primul înconjur al lumii, ceea ce i-a conferit aura primului mare aventurier, dincolo de vestitele Coloane ale lui Hercule și de imensa barieră a Americilor. Cei rămași, din echipajul său, au mai pierdut două corăbii, oameni, iar la 13 decembrie 1521 ultimul vas rămas, Victoria, a plecat sub comanda lui Sebastian del Cano. A ajuns în Spania pe 6 septembrie 1522, cu 18 oameni din 60, după alte luni de navigație în condiții dure, dar cu doritele mirodenii.

Azi, desenul universal al lumii nu mai are ruine, Imago Mundi e o hieroglifă completă. Pe marginile marii hărți întrezărim numai rămășițele memoriale ale celor care au contribuit, adesea dramatic, la alcătuirea ei. Le-o datorăm.

Adrian G. Romila este scriitor. Cea mai recentă carte publicată: Pirați și corăbii. Incursiune într-un posibil imaginar al mării, Editura Cartea Românească, 2015.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.