Ciudata ţară de la Răsărit

2 decembrie 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

După Revoluţia din 1989, una dintre descoperirile de care fuseserăm privaţi atîta vreme era aceea că undeva în Est mai exista o ţară unde se vorbea preponderent româneşte. Entuziasmului din primul moment - lozinci despre Unire, simbolice poduri de flori, sloganuri avînd ca punct de plecare elanuri adolescentine de tip "un singur gînd, o singură simţire" - i-a urmat amara conştientizare a faptului că prăpastia creată în timp era foarte dificil de trecut. Basarabenii de după perioada comunistă arătau ca o variantă mai rea a noastră: colectivism resentimentar, ataşament faţă de trecutul recent, o nomenclatură şi mai impermeabilă la schimbare şi ostilă în faţa perspectivei unei democratizări autentice. După elanul iniţial, podurile de flori s-au rupt aproape complet: Partidul Comuniştilor din Basarabia - una dintre ultimele formaţiuni politice cu reprezentare semnificativă de pe planetă care poartă cu mîndrie această denumire - a fost votat de cîteva ori cu o majoritate care nu lăsa loc de dubiu. E adevărat, ajutat de o opoziţie atît de scindată, încît pare să aibă drept agendă ascunsă susţinerea la putere a adversarilor ideologici. Un alt lucru ciudat în ecuaţia basarabeană este acela că formaţiunea comunistă a cîştigat alegerile de două ori consecutiv cu planuri opuse de orientare politică externă: o dată mizînd pe cartea rusească, a doua oară - pe cea pro-europeană. Acum, Chişinăul declară răspicat că doreşte o integrare în cea mai puternică alianţă a ţărilor de pe bătrînul continent. La rîndul ei, România încearcă să ajute Republica Moldova în acest demers şi se străduieşte să împingă pe agenda europeană, din poziţia ei de proaspăt membru al UE, o decuplare a integrării basarebene de celelalte state ex-sovietice din zonă. Cît de sinceră este însă puterea de la Chişinău în declaraţiile ei de ultim moment? După cum o arată faptele, în prea puţină măsură: corupţie endemică, o societate civilă hărţuită, o presă împiedicată să-şi exercite presiunea critică asupra guvernării. Pe de altă parte, această orientare aparent pro-occidentală nu împiedică autorităţile să recurgă la acelaşi discurs violent şi ridicol totodată împotriva unui aşa-numit fascisto-imperialism românesc. După cum se remarcă ironic în articolele din acest grupaj, dacă Republica Moldova s-ar alătura Uniunii Europene în actuala formulă şi reprezentare politică, ar deveni în scurtă vreme cel mai înverşunat adversar al României. Iar Rusia este în continuare o forţă politică, economică şi culturală care copleşeşte prin prezenţă orice posibil adversar în Basarabia. Deşi speranţele sînt foarte reduse, ar exista o şansă dacă peste Prut s-ar forma o masă critică susţinătoare a unei reale democratizări, în afara sferei guvernamentale. Probabil e nevoie de o răbdare de Sisif şi de un idealism donquijotesc. Unii sînt dispuşi să încerce. (M. Ş.)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.