Clipa, bomba, prima pagină, scandalul...

28 septembrie 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Manualele de jurnalism din România, profesorii de jurnalism, mai ales, afirmă, aproape fără excepţie, că reportajul este un gen jurnalistic depăşit, aproape inexistent. Dovada supremă pe care o aduc cel mai adesea este cea practică: nici un ziar nu mai publică reportaje; televiziunile au renunţat şi ele la acest lux mult prea costisitor. Adevărul poate fi şi de această dată tot undeva la mijloc. E drept că nu se mai publică reportaje, dar cred că nici nu se înghesuie prea mulţi să le scrie. Concursurile jurnalistice premiază la această categorie, alegînd cu greu cîştigătorii. Puţini dintre ei revin printre premianţi în ediţiile ulterioare, puţini dintre ei ajung vreodată să publice în volum. În fine, şi mai puţini "eşuează" în proză. Reportajul - tot în manuale scrie - este undeva la graniţa dintre jurnalism şi literatură. Eu aş spune altfel. Poate că este chiar pămîntul acela reavăn, fîşia aceea de cîţiva metri lăţime, care separă două lumi. Pe vremea lui Brunea-Fox, cele două lumi erau regate surori. Ziaristul era om de litere, de condei, care cîştiga un ban şi o notorietate jurnalieră publicînd la gazetă ce nu se potrivea prea bine în volum. Jurnalistul de azi este omul cu telefonul într-o ureche, laptop-ul pe genunchi, tasta F5 înroşită de atîtea send and receive şi, mai ales, cu mecanismele reglate pentru a prinde şi specula momentul. Clipa. Bomba. Prima pagină. Scandalul. Sîngele şi carnea proaspătă. Fără metaforă şi fără artificii tehnice. Cît mai direct şi cît mai şocant, să-i placă lu’ şefu’ şi să zbîrnîie rotativa un tiraj cît mai mare. Deadline-ul nu mai sperie pe nimeni. Este principala regula a ziaristului de azi. Ce nu este predat la timp nu mai apare. Reportajul este altceva. Reportajul este pîndă, răbdare, căutare, relaxare, timp aparent pierdut pe detalii. Reportajul este fructul copt în tihnă, pe care îl îngrijeşti, îl cultivi şi îl păzeşti pînă cînd îi vine vremea. Reportajul nu-i un tun pe care îl dai şi fugi. Reportajul este exerciţiu continuu, căutarea frumuseţii construcţiei. Mai este cineva interesat de aşa ceva? Mai are cineva răbdare să citească sau să scrie asta? Nu ştiu să răspund acestei întrebări decît pentru mine. Citesc cu plăcere orice îmi pică în mînă şi este bine scris. Caut cu plăcere reportajele care mai apar sporadic în presă şi pe multe le rescriu în minte după propriile mele preferinţe. Nu cred în fatalismul dispariţiilor, cum nu cred în miracolul absolut al noilor tehnologii. Cred că orice va exista atîta timp cît cineva îşi va dori acel lucru. Şi mai cred că nici gloria şi nici căderile nu sînt eterne sau absolute. Faceţi un concurs corect şi motivant pentru reportaj şi vor apărea peste noapte subiecte magice. Lansaţi o revistă lunară cu această temă şi îşi va găsi imediat nişa. Cine nu crede să pună pariu cu mine. Am deja în minte cîteva subiecte care se scriu aproape de la sine. Şi nu mă refer nici la copiii străzii, nici la politicienii corupţi, nici la casele construite ilegal, nici la scandalurile din fotbal... (R. T.)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.