Copacul Filozofic și Grădina alchimică

Publicat în Dilema Veche nr. 790 din 11-17 aprilie 2019
Copacul Filozofic și Grădina alchimică jpeg

Trecem pe lîngă ei cu nonșalanță, detașare și indiferență. Ne-am obișnuit cu prezența lor. Fac parte din decor. Nu sînt altceva decît „un arboret“, cum s-a exprimat odată, disprețuitor, privind copacii, un secretar de partid de pe vremea răposatului. Mai nou, orășenii au început să-i privească doar „cu ochi de negustor“ sau „mentalitate de copoi“. Ca pe niște delincvenți, care ar putea să le strice mașina parcată pe trotuar sau bloca vreo construcție pe spațiul verde dintre blocuri. În realitate, copacii sînt niște fabrici verzi, de oxigen, răcoare și bioenergie. Arhetipul copacului a marcat matricea culturală a omenirii. A avut un impact profund asupra imaginarului mitic și religios, a inspirat creativitatea artistică, ne-a modelat ritual și ceremonial existența.

Bradul și stejarul, copaci sfinți la români

Bradul și stejarul erau socotiți sfinți în mitologia neaoșă. Bradul, veșnic verde, e una din ipostazele cele mai frecvente ale Pomului vieții și ale Arborelui cosmic. Sinonimul său parțial, molidul (molift), pare înrudit cu slavul vechi „molitva“ (rugăciune), ceea ce ar sugera sacralitatea ancestrală a copacului. Un copac al locurilor sfinte este și stejarul. Stabilindu-se în țara Canaanului, patriarhul biblic Avraam s-a așezat la stejarul Mamvri (care înseamnă „cel care vede“) și a zidit acolo un jertfelnic Domnului (Facerea 13,18), cf. Maurice Cocagnac (Simbolurile biblice, Lexic teologic, Humanitas, 1997).

Bradul este considerat, în folclorul nostru, un însoțitor magic (în plan ritual și ceremonial), de la naștere și pînă la moarte. Abia născut, pruncul era închinat unui brad, ce-i purta numele și destinul: „Pe fruntea bradului / Scrisă-i soarta fiului“. I se ura copilului nou-născut: „Să trăiești / Să crești / Drept ca bradul / Voinic ca stejarul“. În vechime, exista arborele de judecată care era bradul de jurămînt, ce funcționa ca „martor“ sau „instanță de judecată“ pentru diverse pricini. Uneori, siliți de împrejurări (izolare, acces dificil în zone populate), păstorii se logodeau în „Biserica de brazi“ încropită într-un pîlc de brazi plantați în cerc. Exista și spovedania la brad. Ciobanii făceau o cruce pe trunchiul bradului și-i mărturiseau păcatele, ca la preot. Mugurii de brad țineau loc de împărtășanie.

Și locul unde creștea stejarul era considerat sacru și prielnic comunicării cu divinul. Sătenii își puneau așezările sub pavăza magică a stejarului. O lungă tradiție etnoculturală a făcut din acest copac simbolul măreției și al stabilității. Pentru imaginarul românesc, stejarul întruchipa omul ce nu se lasă doborît de soartă și continuitatea vieții și a faptelor unui popor, marcînd cu prezența sa locurile unor evenimente istorice (stejarul de la Borzești, gorunul lui Horea).

Copacul Filozofic

Copacul Filozofic este o metaforă-concept ce aparține alchimiei, adică artei hermetice care urmărea, prin diverse procedee de laborator, pornind de la metale inferioare (cum este plumbul), obținerea prin transmutație a Pietrei Filozofale și a Elixirului nemuririi. Procesele alchimice aveau loc în cuptorul alchimic (în grecește, athanor – cu aluzie la athanatos, nemurire). Piatra filozofală alcătuită din esențe obținute prin calcinare, distilare, sublimare, dar și prin alte operațiuni secrete, putea transmuta metale ordinare (plumb, mercur) în aur sau, lichefiată, să devină un elixir al nemuririi. Straniu este că, în sistemul periodic al elementelor, evident necunoscut de alchimiști, aurul (greutate atomică 79) se învecinează cu mercurul (greutate atomică 80) și cu plumbul (greutate atomică 84). Știut fiind că sistemul de gîndire „alchimic“ opera într-un cosmos viu și o natură însuflețită, este posibil să fi experimentat tehnici pe care astăzi le-am numi magice, care au rămas însă secrete sau pierdute. Ne rămîne să contemplăm Copacul Filozofic, care este o reprezentare simbolică a celor șapte faze ale transmutației. Începînd cu secolul al XIII-lea, simbolurile vegetale în care abundă diversele tratate alchimice au fost grupate într-o așa-numită Grădină a Filozofilor sau Grădină alchimică, în care fiecare floare, copac sau element vegetal reprezenta un concept sau un proces alchimic. În centrul grădinii se află Copacul Filozofic, antic simbol al forței universale ce fertilizează întreg universul. Acest „copac alchimic“ era asimilat cu Pomul Vieții. Alături de el se afla Fîn­tîna Tinereții, un alt imago al regenerării universale. Îngrijind grădina, alchimistul participa cu trup și suflet la împlinirea Marii Opere. În realitate, cum precizează destul de confuz și enigmatic textele hermetice, transmutația se referea la un proces psiho-spiritual, la o calcinare lăuntrică a „omului de plumb“ urmată de aurora sublimărilor spirituale care aveau să conducă la transformarea în „om de aur“.

În reprezentările grafice ale Operei alchimice sub forma arborelui filozofic, acesta are frunze și fructe de stejar. Finalul operei era înfățișat printr-o scenă alegorică. Urcînd pe o scară, alchimistul culegea fructele Copacului Filozofic. Mesajul secret al imaginii se referea la obținerea unei condiții spirituale superioare.

Pomul cunoașterii, copacul iluminării și copacul inversat

Universul, cu toate tainele lui, poate fi simbolizat de un copac. Despre noblețea acestui atribut sapiențial găsim atestări nu doar în tradiția biblică a Pomului cunoașterii binelui și răului, cel care a „deschis ochii“ lui Adam, ci și în referințele mitologice și culturale ale marilor civilizații. În mitologia scandinavă, copacul mitic Yggdrasill este un arbore sapiențial, din seva căruia „absoarbe“ cunoașterea zeul suprem Odin. El a stat nouă nopți agățat de rădăcinile arborelui sorbind înțelepciunea primordială și învățînd tainele runelor și ale cunoașterii magice. A plătit dreptul de acces la arborele sacru cu unul din ochii săi, pe care l-a dăruit paznicului Mimir. În budism găsim referințe despre copacul iluminării din legendele despre prințul Gautama Siddhartha, care și-a părăsit palatul (după ce a aflat de existența suferinței și a morții), ducînd o viață ascetică, plină de privațiuni. După ani de suferință, el s-a așezat în postura de lotus sub un smochin sacru (care va deveni copacul iluminării lui Buddha) și s-a concentrat în meditație. Într-o singură noapte și-a amintit de toate existențele sale trecute și s-a eliberat complet de „orbirea“ patimilor lumești, atingînd starea de trezire supremă (bodhi), devenind un Buddha. Textele sacre ale tradiției indiene (Atharva Veda) înfățișează cosmosul asemeni unui copac uriaș, copac cosmic, care cuprinde întreg universul. Este copacul Aswatha, un smochin cunoscut ca rege al copacilor (Vrksa Raja), locuit de Brahma. Aproape fiecare sat indian are un Aswatha. Upanișadele îl descriu ca pe un copac inversat, cu rădăcinile în cer și ramurile întinse deasupra întregului pămînt. Pentru că adevărata „hrană a lumii“ este celestă și tăinuită în filigranul de azur al divinului. În Bhagavad Gita se spune că textele vedice sînt „înscrise“ pe nenumăratele frunze ale smochinului Aswatha. Cine le poate descifra va deține cunoașterea vizionară a Vedelor. Comentariile despre copacul inversat ne duc cu gîndul la Platon (Timaios, 90A) care spunea că omul nu este o plantă pămîntească, ci una cerească. Omul ar fi, așadar, un arbore ceresc.

Nu putem încheia decît cu un fragment din poemul „Dialogul Arborelui“ citit de Paul Valéry, în loc de discurs, la ședința anuală a celor Cinci Academii, în octombrie 1943, ca delegat al Academiei Franceze: „Dar, alteori, eu fac din tine zeu. Ești idol, Arbore, iar eu mă închin ție… și cînd măreția soarelui străluminează totul… tu porți… pe frunze povara arzătoare a tainicei amiezi… Atunci, tu îmi apari ca un fel de templu și nu cunosc bucurie mai mare pe care să n-o-nchin sublimei tale simplități“. 

Silvia Chițimia este doctor în etnologie și scriitoare.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.