Copiii cu lacrimi de sînge

Lena RUȘTI
Publicat în Dilema Veche nr. 294 din 2 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pentru a ieşi din copilărie, adolescenţii au nevoie de o mişcare de renaştere şi de redefinire interioară, proces uneori dureros, alteori haotic, rareori fără tensiuni de comunicare şi conflicte de familie. Este nevoia lor de a depăşi prima criză majoră de identitate (pentru mulţi poate singura prin care vor trece atît de deschis de-a lungul vieţii). Ca să dovedească " în primul rînd să-şi dovedească, dar proiectînd această nevoie şi asupra mediului din care fac parte " că nu mai sînt copii, au nevoie de o declaraţie de credinţă suficient de puternică pentru a fi resimţită în interior şi a fi văzută în exterior, care să le dea, din punctul lor de vedere, dreptul de a fi luaţi în seamă, respectaţi, de a fi trataţi ca adulţi. A fi adolescent devine a fi special. Dorinţa de a fi "altfel" îi trimite pe adolescenţi spre mişcarea de revoltă, deschisă sau ascunsă, faţă de normele familiale, sociale, uneori chiar faţă de ei înşişi. Pe fondul acestei vulnerabilităţi, ei se revoltă şi par că nu mai au nevoie de nici una dintre regulile dinainte, dar în ei rămîne fiinţa socială, care are nevoie de împlinirea sentimentului de apartenenţă, de recunoaştere şi apreciere. De aceea, adolescentul caută o direcţie cu care să se poată identifica, suficient de diferită faţă de regulile împotriva cărora se revoltă, pentru a-şi păstra în acelaşi timp latura sa "specială". În funcţie de convingerile lor de viaţă, de modul în care au ales să vadă lumea şi să se raporteze la ea, mişcările pot fi mici (ore diferite de venit acasă, adoptarea unui comportament sau a unor atitudini diferite în raport cu situaţia, stări melancolice) sau uriaşe (un alt eu, care să îl lase în urmă pe cel cu care nu se mai identifică, dar şi lumea din care el făcea parte). Adulţii, se înţelege de la sine, nu pot intra în această schemă de viaţă. Ei sînt "duşmanul" sau măcar cineva care vorbeşte o limbă străină, cu care foarte greu mai găsesc căi de comunicare. Grupul de prieteni însă " cel deja existent (dacă trece prin aceeaşi criză ca adolescentul) sau format întîmplător în această perioadă " devine noul punct de reper. În felul acesta el îşi negociază şi starea de revoltă, şi sentimentul de apartenenţă: cei cu care se identifică sînt nişte "revoltaţi" ca şi el. În orice naştere există suferinţă. Adolescenţii emo aleg însă să vadă doar ultima faţetă. Fenomentul emo este uneori legat de acele familii în care adolescentul nu este apreciat, este îngrădit sau chiar agresat. Desigur, aceşti factori au influenţă, dar nu atît realitatea în care adolescentul trăieşte, ci modul în care el o percepe devine important în opţiunile lui ulterioare. Un adolescent poate hotărî să sufere, oricare ar fi familia din care provine. De aceea, unii părinţi au sentimentul că nu au existat cauze reale care să motiveze adolescentul în a deveni un emo. Cum însă realitatea este produsul propriilor noastre percepţii şi convingeri, un copil poate alege, de exemplu, să se simtă neglijat, pentru că atenţia de care are nevoie este diferită de cea pe care părinţii săi i-o oferă. O aparenţă rebelă a copilului reprezintă adesea expresia unor probleme ascunse şi nerezolvate în familie. Această percepţie creează părinţilor un sentiment de culpabilitate pe care încearcă (în mod greşit) să-l atenueze, punînd presiunea asupra copilului şi încercînd în moduri simpliste să-l "repare": punînd interdicţii, elaborînd reguli, pedepsind, trimiţîndu-l la psihoterapie, însă fără dorinţa de a schimba ceva în structura şi relaţiile de familie. În mod paradoxal, cu cît există mai multă presiune, cu atît copilul îşi realizează mai bine scopul şi se perfecţionează mai mult. Copilul rebel îşi ia forţa şi confirmarea din energia cu care părinţii încearcă să-i anihileze personalitatea, mai ales dacă e pentru prima oară cînd începe să se simtă "văzut" în familie. Pentru că, pînă la urmă, nu contează dacă atenţia este pozitivă sau negativă, atîta timp cît o obţine. Prin aparenţă şi atitudine, copiii emo provoacă şi vor să fie "văzuţi", chiar dacă declarativ ei resping atenţia şi tentativele celor din jur de a interacţiona cu ei. Nevoia lor merge înspre o comunicare a tragicului în mod profund în atitudine, aparenţă, mod de exprimare, comportament. Sînt copii ai emoţiilor, copii cu lacrimi de sînge. Suferinţa devine o valoare şi poate fi dusă cît de departe, chiar pînă la suicid, atunci cînd este combinată cu anumite afecţiuni apărute pe fondul unei vulnerabilităţi psihice. În această nişă în care îşi explorează eul, ei aduc prezenţe (durerea, moartea, suicidul) care par curajoase, extreme şi cu care încep un joc ale cărui limite şi implicaţii nu le conştientizează, de cele multe ori. Copiii şi adolescenţii din zona emo găsesc modalităţi diferite de cele comune de a-şi exprima durerea, mai ales atunci cînd simt că au ascuns-o prea mult timp, însă nivelul verbal e superficial şi gol. Automutilarea devine o falsă cale către vindecare şi durerea fizică devine o cale simplă prin care aceştia îşi exprimă durerea interioară. Adolescenţii comunică oricum foarte mult emoţional, pentru că vor în primul rînd să se exprime pe ei şi ceea ce simt. Identificîndu-se cu propriile emoţii, ei se aşteaptă ca acestea să fie respectate pentru ca ei să se simtă respectaţi, şi de aici apar şi multe conflicte de comunicare. În cazul adolescenţilor emo, emoţiile trebuie să fie grele, întunecate, copleşitoare, pentru a pune valoare în ele. Valorizîndu-se astfel, ei riscă să treacă cu vederea limita dincolo de care îşi fac mai mult rău, decît se exprimă. Cei care o fac însă conştientizează faptul că ar putea pierde controlul şi ştiu să ceară ajutor, iar uneori pot găsi alte modalităţi de a se exprima pe ei înşişi, fără a se pune în pericol şi fără suferinţă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.