Crăciunul în filme

6 decembrie 2011
Crăciunul în filme jpeg

It’s a Wonderful Life (1946). Regia: Frank Capra. Cu James Stewart, Donna Reed, Lionel Barrymore. Filmul care, pentru mine, întrupează esenţa „spiritului Crăciunului”: nu în sensul Disney-consumist, cu mult fast şi moşi rubiconzi, ci ideea creştină ce stă la baza acestuia: să-i pui pe alţii înaintea ta, întotdeauna, aproape cu preţul propriei vieţi. Plus că personajul îngerului, Clarence (Henry Travers), care trebuie să-şi dovedească utilitatea, este preferatul nostru.

Miracle on the 34th Street (1947). Regia: George Seaton. Cu Maureen O’Hara, John Payne, Natalie Wood. Filmul ideal pentru a reda încrederea în Crăciun şi în Moşul aducător de daruri.

White Christmas (1954). Regia: Michael Curtiz. Muzica şi versurile: Irving Berlin. Cu Bing Crosby, Danny Kaye, Rosemary Cloney şi Vera Allen. Cel mai bun musical pe tema Crăciunului (de altfel, a lansat şi celebrul cîntec „White Christmas”), capabil nu doar să nu te plictisească, ci să îmbine atmosfera de mister implicit cu una de fast şi comic elegant.

Home alone (1990) şi Home alone 2 (1992). Regia: Chris Columbus. Cu Macaulay Culkin. Filmul de Crăciun care nu mai are nevoie de nici o prezentare, ci doar de imaginea băieţelului descurcăreţ, ţinîndu-se de obraji.

Tim Burton’s The Nightmare Before Christmas (1993). Regia: Henry Selick. Cu Danny Elfman, Chris Sarandon, Catherine O’Hara. Un film despre „joaca de Crăciunul” a locuitorilor din Halloween Land, care, asemenea unor oameni din jurul nostru, nu prea înţeleg care-i treaba cu Crăciunul.

The Santa Clause (1994), plus cele două continuări din 2002, respectiv 2006. Sau ce se întîmplă cînd un tată obişnuit ajunge Moş Crăciun.

Mrs Santa Claus (1996). Regia: Tony Hughes. Cu Angela Lansbury. Vizibil aproape în fiecare an pe fostul Hallmark: un musical feminist, în care doamna Crăciun se revoltă să fie doar femeia din umbră şi le organizează într-un stil sufrageto-gospodăresc şi pe celelalte locuitoare ale oraşului lor.

A Christmas Carol (1999). cu Patrick Stewart – ecranizare, clasică, a poveştii lui Dickens, ce nu poate lipsi de la nici un Crăciun respectabil: acolo spiritul acestuia (de fapt, spiritele) apare (apar) ad litteram şi cu o nuanţă horror-moralizatoare (dar binevenită).

How the Grinch Stole Christmas (2000). Regia: Ron Howard; după romanul lui Dr. Seuss. Cu Jim Carrey. Un amestec de actori şi animaţie, pe linia umorului uşor crud, pornind de la veşnica poveste a monstrului aparent rău, dar, în esenţă, doar neînţeles.

The Santa Trap (2002). Regia: John Sheppird. Cu Stacy Keach, Shelley Long, Corbin Bernsen. Un film de serie B, avînd, însă, toate atuurile să-l facă înduioşător (personajul looser-ului întors pe calea cea bună cu ocazia Crăciunului).

Love Actually (2003). Regia: Richard Curtis. Cu Alan Rickman, Emma Thompson, Liam Neeson, Laura Linney. Un film-puzzle, ale cărui poveşti de iubire se petrec în preajma Crăciunului.

Elf (2003). Regia: John Favreau. Cu Will Ferrel, James Caaan, Mary Steenburgen. Spiritul sărbătorilor din perspectiva, de astă dată, a unui elf, care descoperă că, de fapt, e om şi vine să-şi îmblînzească tatăl morocănos şi sceptic.

Bad Santa (2003). Regia: Terry Zwigoff. Cu Billy Bob Thornton, Tony Cok, Bernie Mac. În cîteva cuvinte – poate cel mai politically incorrect Moş Crăciun de pe marele ecran.

Christmas with the Kranks (2004). Regia: John Roth; după romanul lui John Grisham, Skipping Christmas. Cu Tim Allen, Jamie Lee Curtis, Dan Aykroyd. O altă comedie, mai vădit moralizatoare, despre comunitatea ce nu te lasă să ignori tradiţiile de Crăciun, mai ales cînd pînă în momentul respectiv erai un soi de „suflet al sărbătorii”.

The Family Stone (2005). Regia: Thomas Bezucha. Cu Diane Keaton, Sarah Jessica Parker, Craig T. Nelson. Ce se întîmplă atunci cînd, de Crăciun, în mijlocul familiei, apare un „intrus” – în acest caz, prietena scorţoasă a unuia dintre băieţi, care încearcă să se integreze în noul mediu.

Deck the Halls (2006). Regia: John Whitesell. Cu Danny de Vito şi Matthew Broderick. O comedie normală despre orgoliile mari ale oamenilor mici, manifestate mai dihai cu ocazia Crăciunului (ambiţia personajului interpretat de Danny de Vito ca a sa casă să fie într-atît de luminată încît să poată fi văzută din spaţiu).

Fred Claus (2007). Regia: David Dobkin. Cu Vince Vaughn, Paul Giamatti. Un film la limita dintre comedie şi dramă, pe linia populist-psihanalitică, de familie.

Four Christmases (2008). Regia: Seth Gordon. Cu Vince Vaughn, Reese Witherspoon. Cuplul central al filmului îşi petrece de obicei vacanţele de Crăciun în locuri exotice, departe de dramatismele care apar în fiecare an în familiile lor. Mai puţin de această dată, cînd sînt nevoiţi să facă un adevărat maraton al vizitării părinţilor.

A Christmas Carol (2009). Regia: Robert Zemeckis. Cu Jim Carrey, Gary Oldman. Pe principiul, nici un (film de) Crăciun fără Jim Carrey, avem o nouă ecranizare a lui Dickens, de această dată şi în variantă 3D.

au ales pentru dvs Iaromira POPOVICI şi Patricia MIHAIL

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.