Crohmălnicescul „hm“ etern dubitativ

Publicat în Dilema Veche nr. 889 din 22 - 28 aprilie 2021
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg

Titlul acestui argument îi aparține lui Radu Cosașu, care, aflînd că pregătim acest Dosar la centenar, mi-a și dictat frazele următoare la telefon:

„Pudic, Moise Cahn nu ne-a lăsat multe detalii despre acest straniu pseudonim literar – ce caută acest gutural și totdeauna expresiv «hm» printre atîtea vocale și consoane, prescurtate la un mai simplu Croh (provenind de la o stradă din ghetoul Varșoviei). Inutil, «Hm»-ul se ținea după el. În ’53 scrisese un text foarte decis «Pentru realismul socialist». În Istoria sa critică, Nicolae Manolescu scrie că nu i se va trece peste asta. La urma urmei, de ce? Nu era, totuși, un Novicov, lozincard, bolșevic rudimentar, brutal și incult. Ce s-a întîmplat cu obsedanta urmă a urmei? În ultimul deceniu al lui 1900, la împlinirea a 80 de ani, adică la mai mult de patruzeci de ani de la realismul socialist, studenții săi îl omagiau unanim în Dilema, Manolescu scria că studiile lui despre Barbu, Arghezi, Blaga, Bacovia, Rebreanu sînt fundamentale pentru înțelegerea literaturii române și nimeni nu putea trece peste Desantul din ’83, antologia prozelor studenților săi din cenaclul unde-i învățase ce-i poezia și democrația gustului critic, acel «hm» crohmălnicesc etern dubitativ, care devine ipoteză de lucru la propriul destin. Asta în plină dictatură a maniheismului românesc – cu Binele și Răul majusculate, incomunicabile, aflate la baza tuturor fascismelor și comunismelor. Într-o istorie încă nescrisă a maniheismului românesc, nescrisă pînă azi de nici un intelectual comunist sau anti, fiindcă îi enervează orice evoluție în orice armonie a contrariilor, Croh ar fi un capitol somptuos în toate contrarietățile lui.”

Briliant și spectaculos în dualismul său, criticul literar Ovid. S. Crohmălniceanu (16 august 1921, Galați – 28 aprilie 2000, Berlin) a predat la Filologia bucureşteană între 1948 şi pînă la pensionarea din 1991, cînd s-a stabilit la Berlin, colaborînd cu Facultatea de Limbi Romanice a Universităţii din München. De-a lungul vieții a fost redactor(-șef) al mai multor reviste prestigioase (Contemporanul, Viaţa Românească, Gazeta literară), a format nenumărate generații de profesori, a scris cîteva cărți fundamentale – marcînd, într-o amplă manifestare contradictorie, și dogmatismul realismului socialist din anii ’50, și expresionismul deceniului următor, și optzecismul postmodernist (Literatura română între cele două războaie mondiale, Literatura română şi expresionismul, Cinci prozatori în cinci feluri de lectură, Evreii în mişcarea de avangardă românească ș.a.) –, a fost autor de proză scurtă SF, mare cinefil (a colaborat la revista Cinema), a condus Cenaclul Junimea, prefațînd faimoasa antologie Desant ’83 care a lansat o generație nouă de prozatori.

Dacă astăzi este doar un nume de referință în mediul academic, asta este și din cauză că posteritatea nu e foarte generoasă cu criticii literari. Acest Dosar (cu extensia din pagina 16) își propune deopotrivă să-l evoce, să-i reviziteze opera și să-l omagieze la centenar.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât câștigă pe zi o manichiuristă din București: „Cât faci tu într-o zi, eu fac în aproape o lună"
Sunt tot mai multe fete care încearcă să-și îmbunătățească situația financiară și încep să facă cursuri pentru a deveni manichiuriste profesioniste. Unele dintre ele au parte de noroc, ajungând să câștige mii de lei pe zi. Este și cazul Izabelei.
image
Un șef din Poliție face legea pe șosele: șoferii băuți sau drogați merg direct în arest
Şeful Poliţiei Bihor, chestorul Alin Haniş, a declarat că agenţii rutieri vor dispune reţinerea tuturor şoferilor găsiţi la volanul maşinilor, în trafic, cu alcoolemii mari sau sub influenţa substanţelor interzise.
image
Povestea legendarului apaș Geronimo, ultimul indian care s-a predat americanilor: pe urmele sale au fost trimiși 5.000 de soldați
În martie 1886, celebrul luptător apaș Geronimo s-a predat armatei americane după ce ani de zile a dus un război de gherilă cu ocupanții, care i-au ucis familia și i-au alungat de pe pământului lor străvechi.

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.