- argument -
 
Deşi despre societatea civilă se tot vorbeşte şi deşi efectele impactului pe care aceasta îl are asupra structurilor democratice din România sînt de necontestat, prejudecata că în ţara noastră „societatea civilă nu există“ a devenit deja sintagmă, automatism verbal pe care îl articulăm mecanic, desfiinţînd, cu argumentul vehement al încăpăţînării, orice deschidere faţă de subiect. 
 
De ce trebuie însă să ieşim din acest turn de fildeş? 
 
Luaţi-o, în primul rînd, ca pe un cîştig personal. Căci odată ce accesezi informaţiile reale, ţi se deschid ochii asupra lucrurilor bune care s-au înfăptuit în România celor 25 de ani de democraţie, datorită societăţii civile. Prejudecăţile cum că locuieşti într-o ţară pierdută vor începe astfel să se fisureze, iar printre crăpături vei reuşi să întrezăreşti acel viitor posibil „ca în alte ţări“. Întrezărind acest viitor, starea de apatie va începe să se zdruncine şi, cel mai important, se va zdruncina fatalismul, acel punct de unde începe cercul vicios „nu pot schimba nimic“. 
 
În al doilea rînd, după ce deţii informaţii despre structura societăţii civile şi despre rolul pe care aceasta l-a avut şi îl are în crearea unor sisteme guvernamentale existente şi funcţionale în prezent, sisteme prin care se garantează mersul democratic al societăţii în ansamblu, faci legătura între necesitatea existenţei acestei societăţi civile şi democraţie.  
 
Or, dacă vrei să continui să trăieşti într-un spaţiu democratic, avînd cunoştinţă deja despre cum funcţionează societatea civilă, despre toate structurile existente datorită ei, şi despre rolul şi importanţa pe care ea le are, al treilea pas este să conştientizezi faptul că societatea civilă „c’est moi“. Vei ajunge să înţelegi că, pentru existenţa acestui gardian al democraţiei, nu este suficient să fii doar informat asupra societăţii civile, ci trebuie să te implici efectiv în susţinerea ei.  
 
În ţările nordice, aproape fiecare cetăţean este membru în cel puţin un ONG sau o structură neguvernamentală. A fi membru însemnînd, pe lîngă implicarea civică, şi a cotiza o anumită sumă de bani, lunar, pentru susţinerea respectivului ONG.  
 
La noi, principalele fonduri pentru susţinerea proiectelor şi programelor neguvernamentale provin încă din străinătate. Însă aceste fonduri se diminuează, urmînd ca la un moment dat să înceteze. Atunci va fi necesar ca noi toţi să ne implicăm pentru susţinerea societăţii civile. Iar implicarea, informaţia şi susţinerea financiară sînt lucrurile-cheie pentru susţinerea statului democratic.  
 
Şi, odată ce vom deschide larg ochii, vom vedea că democraţia ne aparţine, ca datorie, tuturor, nu doar statului sau ONG-urilor. 
 
Ilustraţie realizată de Ion BARBU