Cui i-e frică de căsătoria gay?

Casiana IONIŢĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 492 din 18-24 iulie 2013
Cui i e frică de căsătoria gay? jpeg

Gay marriage killed the dinosaurs (Căsătoria gay a omorît dinozaurii) – aşa se numea, prin 2004, un grup de pe Facebook, care îi lua peste picior pe cei care erau împotriva căsătoriei gay, pe motiv că ar fi distrus lumea tradiţională. Pe atunci, Facebook era deschis doar utilizatorilor din Statele Unite, unde căsătoria gay nu era legală decît în Massachusetts, în timp ce Vermont permitea parteneriatul civil. La ora actuală, căsătoria gay este legală în 13 state americane şi în Washington, DC, iar cinci state au introdus parteneriatul civil. O treime din populaţia Statelor Unite trăieşte acum în state în care este posibil ca persoanele de acelaşi sex să se căsătorească. Pe parcurs, s-au mai redefinit şi termenii discuţiei: a devenit din ce în ce mai clar că parteneriatul civil este un compromis, pentru că nu le oferă membrilor comunităţii LGBT (acronim de la lesbian, gay, bisexual, transgender) decît o parte dintre beneficiile căsătoriei civile şi, mai ales, îi desemnează drept cetăţeni de categoria a doua. Mai este mult pînă cînd căsătoria gay va fi legală în toate statele americane, dar Curtea Supremă a hotărît, luna trecută, că toate căsătoriile oficiate la nivel de stat vor fi recunoscute şi la nivel federal, declarînd neconstituţională o lege din 1996 – Actul de apărare a căsătoriei –, care definea căsătoria la nivel federal ca fiind doar între un bărbat şi o femeie.

Un sondaj realizat de Pew Research Center în luna martie 2013 arată că 49% dintre americani acceptă căsătoriile gay, iar 44% sînt împotrivă, faţă de 2004, cînd 31% erau pentru şi 60% erau contra. Numărul susţinătorilor căsătoriei gay a crescut, deci, considerabil în ultimii ani, mai ales printre tineri. Pentru mulţi dintre cei născuţi după 1980, interzicerea căsătoriilor gay pare la fel de absurdă precum interzicerea căsătoriilor interrasiale, care încă mai era în vigoare în unele state americane, în anii ’60. Această schimbare de atitudine se reflectă şi la nivel politic. Barack Obama şi-a afirmat susţinerea pentru căsătoria gay abia spre finalul primului mandat, după ce iniţial acceptase doar parteneriatul civil. Majoritatea republicanilor şi susţinătorii lor sînt în continuare împotriva oricărui fel de parteneriat pentru cuplurile gay, deşi un exemplu recent arată că se poate şi altfel. În urmă cu cîteva luni, Rob Portman, un senator republican din Ohio (un stat unde cuplurile de acelaşi sex nu se pot căsători) a anunţat că susţine căsătoria gay pentru că fiul său este homosexual.

Într-o ţară foarte divizată politic, precum e Statele Unite, căsătoria gay complică diferenţele ideologice. Acum pare natural ca suporterii căsătoriei gay să fie cei care se consideră progresişti, pe cînd cei mai conservatori se opun. Dar este o situaţie paradoxală pentru că, pînă la urmă, căsătoria este o instituţie tradiţională. Iar cînd cer să fie incluse în această instituţie, cuplurile gay îi confirmă şi mai mult importanţa. Un act cu adevărat radical ar fi să ignore complet ideea de căsătorie, cum se întîmpla în anii ’60 şi ’70, cînd cultura gay se definea ca făcînd parte din revoluţia sexuală. După cum remarca şi Cristian Ghinea în rubrica sa, acum cîteva săptămîni, simplul fapt că vorbim despre căsătoria gay este o victorie a instituţiei burgheze a căsătoriei.

Aici ar fi de folos un pic de istorie: cînd şi de ce a apărut ideea căsătoriei gay? Conceptul în sine a început să fie discutat de-abia la sfîrşitul anilor ’80, după ce epidemia de SIDA a afectat foarte mult comunitatea gay, iar cei bolnavi şi prietenii lor au fost nevoiţi să-şi pună tot felul de probleme grele legate de drepturi pe care le au doar membrii familiei: posibilitatea de a vizita rudele la spital, de a le trece pe aceeaşi asigurare medicală sau problema moştenirii. În 1989, jurnalistul Andrew Sullivan a publicat în revista The New Republic un articol foarte controversat – „Here Comes the Groom: A (Conservative) Case for Gay Marriage“ –, în care afirma că, dacă homosexualii şi lesbienele ar avea dreptul de a se căsători, ar cîştiga şi ei, şi statul, pentru că aceste căsătorii ar duce la „coeziune socială, linişte emoţională şi prudenţă financiară“. Sullivan a formulat, aşadar, un argument conservator, din poziţia lui de homosexual catolic şi de dreapta, şi a fost atacat ani la rînd nu doar de criticii de dreapta, convinşi că instituţia căsătoriei nu putea fi redefinită fără a fi distrusă, ci şi de cei de stînga. Dintre aceştia, mulţi veneau din contracultura gay a anilor ’60 şi nu doreau să facă parte din mainstream, acceptînd ideea tradiţională de căsătorie.

Sullivan a recunoscut de la început că membrii comunităţii gay, care trecuseră printr-o lungă perioadă de discriminare, atacuri şi insulte, nu aveau să fie de acord cu propunerea lui. Dar a mizat pe faptul că pînă şi cei mai radicali dintre ei ar fi apreciat avantajele căsătoriei gay, mai ales după anii tumultuoşi ai epidemiei de SIDA. Treptat, grupurile de activişti LGBT şi-au însuşit argumentele lui Sullivan şi le-au dezvoltat, definind căsătoria ca un drept al cetăţenilor. Faptul că statul nu le acordă acest drept tuturor – susţin ei – duce la discriminare. Cuplurile care nu sînt lăsate să se căsătorească nu au acces la drepturile date de căsătoria civilă: moştenire, custodia comună a copiilor, proprietatea bunurilor comune, reduceri la impozite pentru familii, naturalizarea în ţara partenerului etc. Iar aspectul legal este strîns legat de impactul psihologic. Un studiu din 2010 arată că, odată ce ştiu că au posibilitatea de a se căsători civil, membrii comunităţii LGBT se simt mult mai în siguranţă în societate, pentru că nu mai sînt discriminaţi şi expuşi la acte de violenţă psihică sau chiar fizică.

Dacă impactul pozitiv al căsătoriei gay asupra cuplurilor homosexuale este clar, ce impact are asupra heterosexualilor? Un argument standard împotriva căsătoriei gay este că ar avea un efect negativ asupra societăţii în general, de la copiii crescuţi de doi taţi sau de două mame, pînă la cuplurile heterosexuale din jur. Aceste argumente erau greu de demontat la începutul dezbaterii, cînd încă nu existau suficiente date despre cuplurile gay căsătorite. Dar în ultima vreme, de cînd căsătoria gay a fost legalizată în mai multe ţări (Olanda, Belgia, Spania, Canada, Africa de Sud, Norvegia, Suedia, Portugalia, Islanda, Argentina, Danemarca, Brazilia, Franţa şi în curînd şi Marea Britanie), au apărut din ce în ce mai multe studii despre viaţa familiilor formate din doi bărbaţi sau două femei. Bazîndu-se pe asemenea studii despre adopţia copiilor de către cuplurile gay, Academia Americană de Pediatrie a concluzionat că un copil crescut de un cuplu gay nu are nici un dezavantaj faţă de un copil crescut de un cuplu heterosexual şi a declarat, în martie 2013, că susţine legalizarea căsătoriei gay.

De asemenea, un articol publicat recent în revista americană The Atlantic – „The Gay Guide to Wedded Bliss“ – analizează o serie de studii despre comportamentul cuplurilor gay căsătorite şi propune o teză provocatoare: heterosexualii ar avea de învăţat de la familiile gay. Conform autoarei, Liza Mundy, cuplurile gay căsătorite sînt nevoite să negocieze împărţirea sarcinilor casnice pentru că nu se pot baza pe împărţirea tradiţională a rolurilor: soţia se ocupă de gospodărie, iar soţul o ajută din cînd în cînd. În schimb, cuplurile gay negociază împărţirea sarcinilor în funcţie de preferinţe şi abilităţi – o metodă care ar putea fi adoptată şi de heterosexuali, ca să aibă căsnicii mai trainice, bazate pe egalitate. În plus, spune Mundy, faptul că se vorbeşte atît de mult de importanţa căsătoriei gay creează mai multă publicitate în jurul instituţiei căsătoriei şi o face să pară cu adevărat importantă, într-o perioadă în care mulţi heterosexuali preferă să locuiască împreună, fără să-şi oficializeze relaţia.

Aceste studii – care arată că, de fapt, căsătoriile gay nu au deloc efecte negative – merită mult mai multă atenţie din partea politicienilor din toate ţările, inclusiv a celor din România, care sînt împotriva căsătoriei gay şi fac tot felul de declaraţii fără nici o legătură cu realitatea. Totodată, noi, cetăţenii, am putea face un exerciţiu de empatie să ne întrebăm cum ar fi să ne fie interzisă căsătoria civilă cu persoana iubită, din cauza orientării sexuale, care nu este aleasă şi care nu-i afectează personal pe ceilalţi. Iar cînd vine vorba de a legaliza numai parteneriatul civil, după cum s-a propus recent, să ne întrebăm dacă are sens să facem un asemenea compromis – să le dăm cuplurilor gay acces doar la o instituţie intermediară, nu şi la căsătoria civilă, care ar fi rezervată pentru heterosexuali. Pînă la urmă, putem să vedem foarte bine ce s-a întîmplat în alte ţări: căsătoria gay nu a dus la sfîrşitul lumii, nici nu a omorît dinozaurii, ci doar le-a dat tuturor cetăţenilor drepturi egale.

Casiana Ioniţă are un doctorat în film şi cultură franceză de la Columbia University din New York. Este consultant la Council for European Studies din New York şi traducător.

Foto: Silviu Gheţie

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.