Cui îi e frică de bacul la română?

Publicat în Dilema Veche nr. 522 din 13-19 februarie 2014
„La clasa a VI a, toţi copiii vor să «scape» de nuvelă” jpeg

● Nu ştiu cum se face critica unui critic literar, aşa că nu o să-l judec pe Călinescu în această postură. Pot totuşi să îmi exprim ferm, deşi blînd, părerea despre Enigma Otiliei: nu este o carte bună. Nici pe departe. Singura impresie care mi-a rămas după o lectură facilă de trei zile a fost aceea a discontinuităţii. Evoluţia personajelor, atunci cînd nu este complet absentă, constă în schimbări episodice de atitudine. Sentimente puternice, precum pasiunea lui Felix pentru Otilia, apar brusc, fără vreo urmă de dezvoltare psihologică anterioară a personajelor stereotipice (la bac, evident, o să scriu „tipologice, de influenţă balzaciană“). Singurul element care a salvat, pentru mine, romanul, este o oarecare încercare de analiză socială a poziţiei femeii, care îşi pierde însă valoarea cînd este exprimată similar de personaje complet diferite, devenind o simplă banalitate.

În urma analizei mele extrem de rudimentare şi subiective, am ajuns la concluzia că Enigma Otiliei este o carte mică a unui nume mare, pe care se cere să îl lăudăm. Ar fi perfect, bineînţeles, să o înlocuim cu o carte mare, cum poate că sînt cîteva în literatura română. Propunerea mea, din nou subiectivă, este Jurnalul fericirii. Steinhardt, din păcate, este ignorat atît de programa literară, cît şi de cea filozofică, ceea ce reprezintă o pierdere. Recunoscîndu-mi evidenta lipsă a unei cunoaşteri exhaustive a literaturii noastre, am totuşi curajul să spun că o operă confesivă de asemenea amploare este unică pe dragele noastre plaiuri mioritice. Cei mai mulţi dintre elevi sînt complet nefamiliari cu această extraordinară minte enciclopedică. Dar, cel mai important, ei nu cunosc exemplul strălucit al unui om care a reuşit ceva ce poate unii mai încearcă şi azi: depăşirea spirituală, cu faţa curată, a opresiunii ideologice comuniste. Aşa că, dacă se consideră că elevul mediu poate înţelege Iona, Jurnalul fericirii este, în mod sigur, o carte digerabilă. Iar botezul din camera 18 a puşcăriei Jilava relevă o psihologie mai complexă decît toate enigmele Otiliei. 

Andrei BELIBOU, clasa a XII-a, Colegiul Naţional  „Gheorghe Lazăr“

● Da, nici mie nu mi-a plăcut de Otilia, dar cînd am început să mă plîng alor mei că mă plictiseşte teribil, ei mi-au explicat de ce romanul nu e, de fapt, „îngrozitor de nasol“, ci cum el e scris într-o şi pentru o epocă ce şi-a pierdut complet glasul şi care chiar n-are cum să fie apreciată de oamenii născuţi în anii ’90. În orice caz, eu sigur n-aş vrea să stau să scriu despre Lucian Blaga. Italo Calvino are nişte teorii foarte incitante în cartea sa t zero cu care m-am chinuit acum cîţiva ani, cînd sigur trebuia să fi rămas la Baronul din copaci sau la Vicontele tăiat în două – două cărţi pe care le-aş recomanda pentru bac.

Dar dacă mă gîndesc mai bine, îmi dau seama că nu prea există ruşi în programă. Şi pe Dostoievski tot ajung să-l citească toţi în liceu, dar nu dau şi de Bulgakov… Din acest motiv, propun introducerea divinului roman – prin subiect, nu prin somptuozitatea exprimării mele – Maestrul şi Margareta. 

Ileana ZIRRA, clasa a XII-a, Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc“

● Aş vrea să nu dau de Enigma Otiliei la examen, în mare parte pentru că sînt de părere că, în loc să denigreze comportamentul social al burgheziei, cum îşi propune iniţial, mai degrabă îl promovează; şi asta într-o manieră neatrăgătoare. În legătură cu operele alternative, una pe care o consider necesară programei şcolare este Insuportabila uşurătate a fiinţei de Milan Kundera, deoarece cred că este benefică procesului de formare, fie ea intelectuală ori sentimentală.

Mihai ŞEREANU, clasa a XII-a, Liceul Teoretic „Gheorghe Şincai“, Zalău

● Dacă e o operă despre care chiar, chiar nu mi-aş dori să scriu un eseu de două, trei pagini la bacalaureat, aceasta e, cel mai probabil, Hanu Ancuţei. Deşi l-am apreciat pe Sadoveanu cînd am avut alte întîlniri – Baltagul fiind un bun exemplu în acest sens –, valoarea colecţiei de povestiri mi se pare, îndrăznesc să spun, supralicitată. Cadrul idilic al hanului, ca loc de popas plin de căldură, unde oamenii leagă prietenii pe nesimţite, alături de povestirile amuzant-romanţate pe care le împărtăşesc, îmbinarea epicului cu liricul, toate acestea sînt elemente care, personal, mă îndepărtează de operă. Deşi o lectură interesantă, perspectiva idealizată îi răpeşte, de fapt, din farmec, lăsînd o operă puţin forţată şi nenaturală, într-un cadru cu o doză redusă de realism.

Ca elevă a unui profil real, sînt de părere că o mare pierdere pe parcursul anilor de liceu a fost lipsa integrării literaturii universale în programa şcolară. Pe lîngă perspectiva amplă pe care ar oferi-o literatura universală, fiind prin definiţie vastă, cuprinde un număr mult mai mare de opere, cu o multitudine de alte abordări, teme şi subiecte, atmosfere şi înţelesuri, ce nu pot fi cuprinse pe de-a-ntregul în literatura română. Un exemplu de acest fel ar fi scriitorul japonez Haruki Murakami, în ale cărui romane realitatea şi suprarealismul se întîlnesc fără efort. Romane ca Dans dans dans sau Kafka pe malul mării vorbesc despre căutare şi independenţă, într-o manieră în care referinţele literar-artistice ale Vestului şi umorul se îmbină cu perspectiva orientală asupra lumii şi asupra rolului omului în aceasta. 

Anisia PETCE, clasa a XII-a, Colegiul Naţional „Sfîntul Sava“, Bucureşti

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.