Cultura managerială şi "efectul pervers"

Publicat în Dilema Veche nr. 122 din 25 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cînd au venit multinaţionalele în România, percepţia lor era că forţa de muncă nu are nici pregătirea profesională şi nici competenţele necesare pentru a lucra la standardele cerute de ei. Astfel, au preferat oamenii foarte tineri, capabili să înveţe repede şi să dobîndească abilităţile şi competenţele cerute de o multinaţională. În parte erau adevărate aceste bănuieli, în sensul în care ştim foarte bine cum se lucra în întreprinderile socialiste, care erau atitudinea şi comportamentele recompensate şi ce "competenţe" trebuia să ai pentru a fi promovat. Forţa de muncă care a intrat în multinaţională era la un nivel de educaţie poate mai ridicat decît în ţările occidentale, cum ar fi, de exemplu, pentru posturile de secretară/ director asistent, unde au fost angajate numai persoane cu studii superioare. Aceste persoane au avut însă şansa să progreseze profesional şi să îşi construiască o carieră în diverse departamente ale companiei: PR, Marketing, Resurse umane, Logistică, Vînzări etc. În continuare, vîrsta medie a angajaţilor într-o multinaţională este scăzută, cred că pînă în 35 de ani. Se menţine interesul de a atrage oameni tineri, cu potenţial de dezvoltare şi ambiţie să îşi construiască o carieră, adică dispuşi la efort prelungit şi chiar la sacrificii personale - mai puţin timp liber, pentru o carieră şi, de ce nu, pentru mai mulţi bani. Aspiraţiile angajaţilor din multinaţională - numiţi şi white collars sau knowledge workers - sînt apropiate de cele ale occidentalilor: au un stil de viaţă dependent de confort material, le place să călătorească şi să ajungă în destinaţii exotice etc. Cred că acum obiceiurile/ ritualurile de socializare s-au schimbat în sensul în care, în zilele noastre, nu căminul şi familia sînt locurile de socializare, de primire a musafirilor/invitaţilor, ci restaurantul. Aniversările copiilor şi nu numai, nu se mai serbează acasă, ci la un local. Acum este nevoie de jocuri şi alte trucuri de training pentru a încălzi atmosfera şi a crea distracţie. Este nevoie de un ice-breaker pentru a începe o petrecere, oamenii intră mai greu în atmosfera de petrecere. Tot mai mulţi angajaţi din multinaţionale doresc să-şi lărgească orizontul profesional şi prin acumularea de cunoştinţe teoretice, în domenii chiar conexe cu specializarea lor. Aşa se explică interesul pe care aceşti angajaţi îl au pentru programele de MBA. Există mai multe percepţii ale "oamenilor de firmă": una este că sînt cei care contribuie la progresul, aşezarea societăţii, cealaltă, că sînt "de fiţe" şi robotizaţi. Care este, după părerea dvs., adevărul? Şi unii, şi alţii au dreptate. O companie multinaţională te ajută să îţi creşti nivelul de pregătire profesională, să capeţi noi competenţe prin condiţiile pe care le oferă, prin întruniri profesionale, dar mai ales prin instrumentele de lucru puse la dispoziţie: atît tehnice, cît şi de cunoştinţe - proceduri, norme interne. Tocmai pentru că, investiţiile în capitalul uman sînt mari, şi aşteptările acestor companii sînt ridicate, iar recuperarea acestei investiţii este atent urmărită. Această cultură managerială, de a organiza, planifica, coordona, monitoriza pentru a atinge anumite rezultate nu a existat înainte de venirea multinaţionalelor. Astfel am învăţat să lucrăm eficient, să ne măsurăm continuu rezultatele pe care le obţinem, ceea ce a dus la o creştere economică importantă. Este clar că un angajat dintr-o multinaţională are o abordare mai sistematică asupra organizării muncii şi aportul lui se vede rapid în rezultatele firmei. Există însă şi efectul pervers: totul fiind procedurat într-o companie de acest tip, angajaţii au un perimetru foarte clar în care se pot mişca. Totul este reglementat: ţinuta, culorile pe care le poţi purta, machiajul, coafura, modul de relaţionare: cui, ce îi raportează, folosirea instrumentelor de lucru etc. Este angajarea într-o multinaţională singura soluţie pentru un român cu pregătire de a avea o viaţă decentă, stabilă? De ce? Din fericire nu. Şi dacă ne uităm la studiile internaţionale observăm că din ce în ce mai puţini oameni lucrează pentru multinaţionale şi că devine din ce în ce mai dificil, pentru aceste companii, să atragă angajaţi. Ele rămîn de mare interes pentru proaspeţii absolvenţi şi pentru angajaţii la început de carieră, care se aşteaptă la un suport de training consistent din partea angajatorului. În România, firmele româneşti care au ajuns la un nivel de dezvoltare pe care nu îi mai pot "controla" fără competenţe de management avansate, încep să absoarbă din ce în ce mai mulţi angajaţi din multinaţionale. Aceste companii prezintă mai multe avantaje, inclusiv o putere de decizie mai mare şi o libertate de acţiune mai mare. De asemenea, au început să fie competitve ca niveluri salariale. Este fericit un asemenea angajat? În ce fel? Cred că nu ar putea trăi altfel. Mulţi dintre ei sînt tineri şi s-au format într-un astfel de context. Sînt dependenţi de "firmă", de renumele ei, care îl poziţionează social şi profesional mai sus, de ritualurile ei - petrecerea de Crăciun, aniversarea firmei etc. Chiar de mediul de lucru - care impune respectarea drepturilor angajaţilor şi crearea unui mediu de lucru stimulant. Într-o companie privată ai sentimentul evoluţiei, este o dinamică continuă, spre deosebire de cele de stat care par încremenite în timp, rămase în urmă. Visul final al angajatului la multinaţională este să-şi deschidă propria afacere? Da, pentru mulţi dintre ei da. Se simt pregătiţi, capabili şi gata de a-şi asuma conducerea unei companii. Realitatea este mult mai crudă şi cred că dintre cei care au încercat au avut şi eşecuri şi s-au întors să lucreze ca angajaţi. Încep să cred că în contextul actual, în care piaţa este tot mai concurenţială, pentru mulţi va rămîne propria afacere.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.