Cum poți fi o persoană onorabilă

Nicușor DAN
Publicat în Dilema Veche nr. 400 din 13-19 octombrie 2011
Cum poți fi o persoană onorabilă jpeg

În linii mari, devenirea lumii la Hegel este istoria conştiinţei care izvorăşte din materie. În alţi termeni, raportul dintre conştiinţă şi instinctul de conservare. Într-o aproximare matematică, viteza de dezvoltare şi deci gradul de dezvoltare al oricărei entităţi sînt proporţionale cu exponenţiala nivelului de conştiinţă al acestuia. Înainte de epoca modernă, viteza de evoluţie la nivel global era suficient de mică, şi instinctul de conservare ajungea. În definitiv, n-a murit nimeni. Epoca modernă – a supraproducţiei, a voinţei creatoare – a marcat momentul de la care nivelul de conştiinţă devine decisiv. Pe o scară de cîteva sute de ani, cine are conştiinţă rămîne şi se impune (vezi evoluţia poporului evreu şi a ţărilor nordice), cine nu are suficientă conştiinţă dispare. 

România are azi un uriaş deficit de conştiinţă. La nivel concret, acesta se transpune în nivelul extrem de precar, la limita imploziei, al statului de drept. Mecanismul e simplu: cît din energia fiecăruia dintre noi se duce către sprijinirea statului de drept? În ansamblu, extrem de puţin. O generaţie se îmbuibă după o generaţie care a răbdat de foame. Nu există decît două modalităţi de sprijinire a statului de drept: presiune la adoptarea legii (a deciziei politice în general – naţionale şi locale) şi respectarea legii. Prima se realizează prin manifestaţii publice, a doua – prin sesizarea încălcării legii la instituţia de control şi, în cazul nefuncţionării acesteia, prin acţionarea în instanţă a autorităţii şi a funcţionarului responsabil. O spun tranşant. Cine nu face nici una dintre aceste acţiuni este co-responsabil la dezastrul social în care ne găsim. Există numeroase forme de justificare: sînt corect cu toată lumea, şi prin modelul personal, influenţez lumea, îmi educ copiii cum trebuie, prin munca pe care o fac contribui la PIB şi la bugetul statului, ajut oameni necăjiţi etc. Fiecare dintre ele este o formă de subzistenţă colectivă, nu şi un răspuns la agresiunea împotriva identităţii colective. E ca şi cum un hoţ îţi fură din buzunar în autobuz, iar tu eşti mîndru că ai bilet. 

Există şi oameni care o fac, adevăraţii activişti. Azi şi aici, nonconformist nu e cel care sfidează un sistem în disoluţie (sînt milioane), ci acela care, dimpotrivă, încearcă să îl reconstruiască (sînt cîteva mii). Aici sfîrşeşte plăcerea. Mult prea puţini pentru cantitatea de lucruri pe care ar trebui să o facă, adevăraţii activişti sînt obligaţi să îşi asume responsabilităţi care le depăşesc de zeci de ori capacitatea fizică. Fiecare victorie este însoţită de cîteva zeci de bătălii în care n-au putut intra. În societatea fîl-fîl care îl înconjoară, activistul are senzaţia că este, într-o comunitate de 10.000 de oameni, cel care strînge permanent gunoiul, în vreme ce ceilalţi 9999 cîntă continuu „noi sîntem români“. 

Sînt activist de 12 ani şi am făcut-o fără nici o plăcere, rupînd dureros din timpul dezvoltării mele personale. Opţiunile „a mă lăsa călcat în picioare“ sau „şi – şi“ fiind excluse, am avut de optat între a-mi apăra identitatea colectivă şi a renunţa la ea, asta însemnînd cetăţenia, copilăria, colegii de liceu, tot. Am ales pînă acum prima opţiune, mă întreb tot mai des pentru cît timp voi continua să strîng gunoiul. 

Dintre toate aspectele degringoladei din societatea românească, cele ireversibile sînt cele mai importante. Peste 30-40 de ani, într-o societate cît de cît normală, copiii şi nepoţii noştri nu ne vor întreba de nici una dintre „marile“ teme de acum: salarii, Lăzăroiu, Schengen etc. Dar ne vor întreba cum am permis unor şmecheri să demoleze casele de patrimoniu şi cartierele tradiţionale pe care ni le-au lăsat bunicii şi străbunicii noştri (patrimoniu = averea familiei; heritage = moştenire). Ce le vom răspunde? 

Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul“, pe care am înfiinţat-o în 2008, se luptă pentru clădirile de patrimoniu şi pentru spaţiile verzi din Bucureşti, dar mai ales pentru consolidarea statului de drept în sensul la care m-am referit. Am reuşit să schimbăm trei legi, am reuşit să cîştigăm 15 procese prin care să salvăm case de patrimoniu, bucăţi de parcuri şi să oprim golănii urbanistice. Povestea completă pe www.salvatibucurestiul.ro. Fără studii de drept, citind cinci legi, o asociaţie de cinci oameni a reuşit să demonstreze de 15 ori în instanţă că Primăria încalcă legea. De ce n-au fost alte 100 de asociaţii care să cîştige procese similare? De ce n-au fost 10.000 de oameni care să finanţeze juriştii din asociaţii să cîştige procese similare? 

Dacă prin acest articol am convins oameni să activeze sau să doneze adevăratelor organizaţii, mi-am atins scopul, dacă nu, am pierdut timpul.

Nicuşor Dan este doctor în matematică şi preşedintele Asociaţiei „Salvaţi Bucureştiul“.

Foto: V. Dorolţi

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.