Cum renovezi o societate?

Ioana TRAISTĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 447 din 6-12 septembrie 2012
Cum renovezi o societate? jpeg

Acum o lună eram în plin proces de renovare a apartamentului – ceea ce mi-a „furat“ multe momente de libertate şi mi-a oferit altele în care am ţinut cu dinţii de ea. Pe lîngă faptul că te obligă să înveţi lucruri de-ale casei, utile numai în cazul unei viitoare renovări, descoperi că renovarea unei case e similară cu procesul prin care trecem ca societate, procesul de renovare în sine avînd multe elemente care se raportează la viziunea pe termen lung despre care vorbim cînd dorim să o construim o societate. Cum aşezi azi faianţa va avea efecte în viitor: dacă nu a fost fixată bine, va cădea, dacă nu a fost aranjată cum am dorit, vom regreta mereu că n-am schimbat-o la timp. De obicei, pentru meşteri, varianta cea mai simplă e şi cea mai bună, iar dacă n-ai informaţiile necesare pentru a contracara fluxul de informaţii cu privire la bunele practici în poziţionarea uşii de la intrare, te simţi constrîns între dorinţa de a îmbina uşorul cu rapidul.

Uităm de multe ori că libertatea nu înseamnă numai lipsa unor efecte coercitive, ci şi faptul că poate sîntem norocoşi şi nu ne lovim de ele în fiecare zi. Dacă am ieşi mai des din cercul nostru de confort, ne-am da seama de momentele în care sîntem cu adevărat liberi. Mi-am imaginat că, dacă am făcut planuri pentru apartament şi am alergat după materialele necesare, am libertatea să decid cum evoluează lucrurile şi cum se transformă în ceea ce-mi doresc. Asta pînă în momentul în care am instalat aparatul de aer condiţionat. Domnii care au venit să-l monteze mi-au creat o impresie extraordinară, la început. Şi-au dat silinţa şi l-au instalat fără să facă prea multe găuri în perete, fără să-i zgîrîie şi fără să presupună că, dacă sînt femeie, nu pot răspunde afronturilor sau nu-i pot scoate frumos afară. Toate acestea se mai întîmplaseră înainte, dar mereu m-am simţit liberă şi îndreptăţită să răspund. Revenind la cei doi domni – mi-a plăcut că au fost profesionişti şi şi-au respectat munca. Spre final, situaţia s-a schimbat însă: i-am plătit şi le-am lăsat o sumă puţin mai mare decît cea prevăzută – mi-au cerut să o dublez pentru că „numai acasă la mine şi aici, la dumneavoastră, am făcut aşa ceva“. Prin „aşa ceva“ se referea la faptul că avusese o mai mare grijă cum îmi montează aparatul, că nu l-a pus de dragul de a bifa un nou client pe listă. Atunci nu m-am simţit liberă – eram din nou prinsă într-un sistem care profită de orice îi oferim, un sistem care validează munca de mîntuială şi îi aplaudă pe oportunişti. Cu astfel de cazuri, nu este de mirare că nu avem gîndire pe termen lung, că nu construim temelii pentru mîine.
 
Am trăit aproape doi ani în Olanda, unde sistemul este atît de bine pus la punct încît erau momente în care mă speria – ca şi cum aveam scenarii prestabilite pentru orice situaţie posibilă. În schimb, în România, deşi momentele în care nu mă simt liberă vin mult mai pe nepregătite, ştiu că depinde de fiecare dintre noi să contribuim la această „renovare“ a societăţii. 

Ioana Traistă este manager de comunicare la Fundaţia Pact.

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.