De ce-aș pleca, de ce-aș mai fi rămas?

Publicat în Dilema Veche nr. 373 din 7 - 13 aprilie 2011
Nebuna din cartier jpeg

- argument -

Iniţial, tema acestui dosar îi privea pe tinerii care provin din oraşe cu mai puţin de 50.000 de locuitori. Oraşe mici precum Moreni, Zlatna, Adjud, Tecuci, foste tîrguri care au devenit peste noapte centre urbane, în anii comunismului, prin industrializare forţată şi migraţia oamenilor de la ţară spre fabrici şi uzine sau comune ridicate la rangul de oraş după 1990, pentru că edilii lor n-au făcut diferenţa între o uliţă şi un bulevard. În general, media de vîrstă a populaţiei din aceste localităţi depăşeşte 50 de ani. Aici trăiesc doar pensionarii care au lucrat în fabricile astăzi dezafectate, în vreme ce copiii lor pleacă, amintindu-şi mai tîrziu de oraşul natal cu o vagă nostalgie care este, de fapt, nostalgia copilăriei. În timpul unei documentări, am „locuit“ într-un astfel de oraş-dormitor pe care îl poţi parcurge la pas într-o jumătate de oră, fără să întîlneşti pe nimeni pe stradă, după ora 9 seara. M-a surprins cît de tare devenisem „de-a locului“ în doar cîteva săptămîni: îmi dădeam întîlnire cu diverşi oameni în centru, „la Palat“ sau „la statuie“, băusem deja cafea în toate birturile din oraş, mă opream pe trecerea de pietoni pentru cîte un schimb de politeţuri, iar vînzătorii îmi zîmbeau, gata să-mi dea marfă pe datorie. Am întîlnit şi tineri, unii dintre ei „plecaţi şi întorşi“, cei mai mulţi blazaţi, cîţiva cu slujbe în administraţia locală, alţii care trăiau doar pentru expediţiile prin munţii din apropiere, însă „clubul“ celor cu iniţiative civice era alcătuit doar din simpatice doamne pensionare. 

După o discuţie cu Daniela Dumbrăveanu, care este geograf şi a contribuit la realizarea acestui dosar, au apărut şi alte întrebări: Ce înseamnă de fapt un oraş mic? Poate fi un oraş mic, „mare“? Şi cît de mici sînt, de fapt, oraşele mari din România? Astfel, aria de cercetare s-a extins şi am luat în calcul toate acele oraşe „în care nu se întîmplă nimic“, indiferent de mărimea lor. Oraşe în care nu există viaţă culturală, iar viaţa socială a locuitorilor se rezumă la ieşiri la bere şi, mai rar, la nunţi şi botezuri. Una peste alta, este vorba despre acel loc căruia i se spune „un oraş mort“. Eroii principali ai dosarului sînt tinerii din aceste oraşe. Tineri de liceu care îşi evaluază şansele, tineri care au plecat de ceva vreme şi îşi privesc oraşul natal cu duioşie şi detaşare. Dar şi tineri şcoliţi şi inteligenţi care s-au întors „acasă“ şi încearcă să-şi descopere un destin în oraşul lor. Aceştia din urmă sînt singurii care ar putea aduce cu ei o schimbare.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.