De ce Bulgaria?

Publicat în Dilema Veche nr. 396 din 15-21 septembrie 2011
De ce Bulgaria? jpeg

După ani de vacanţe la sud de Dunăre, varianta cea mai scurtă şi concisă este „pentru că îmi place“. De ce îmi place? Aici încerc să pun puţină ordine în argumente: 

● Pentru că e frumos. Litoralul lor cu faleză, în care muntele coboară pînă în mare, plajele nisipoase ale golfurilor largi, pădurile abundente şi lipsa „ghetourilor de vacanţă“ în care fiecare milimetru pătrat e acoperit de „betoane“ mă relaxează şi îmi dau senzaţia de „Mediterana“. Iubesc şi plajele deltei noastre, sălbatice, mari şi libere, dar am găsit cred că cel mai frumos ţărm cu faleză din partea de vest a Mării Negre în Bulgaria. 

● Pentru că e ieftin şi bun. Nesimţirea, lăcomia şi prostia celor mai mulţi dintre „oamenii de turism“ din România mă dezgustă şi le privesc ofertele drept impozit pe prostie. Bulgarii cunosc valoarea banului şi acolo de fiecare dată am primit exact ceea ce m-am aşteptat să primesc – sau chiar mai mult – pentru banii pe care i-am plătit.  

● Pentru că gătesc minunat. Îmi plac la nebunie mîncărurile lor tradiţionale, iar gîndul la toată splendida armonie a combinării cărnii cu legumele (fierte, coapte, proaspete, cum vor fi – sînt măiastru combinate şi pregătite), nici uscate, dar nici înotînd în grăsime, îmi deşteaptă acum, cînd scriu, o foame atroce. Pentru că aici am regăsit arome ale copilăriei mele, din vacanţele petrecute la bunicii de la Turnu Măgurele, dar şi gusturi cu rădăcini în bucătăria bizantină, despre care citisem, dar nu le încercasem. Iar vara, pe căldura de la orele prînzului, o supă tarator (cu iaurt şi castraveţi) face minuni – aproape mai ceva ca o bere. 

● Pentru că îmi plac vinurile lor – roşii şi seci, aşa cum trebuie să fie vinurile –, pe care le pot găsi foarte uşor (recunosc slăbiciunea şi pentru un vin alb – Traminerul lor bine făcut, cu un uşor buchet de trandafiri). Pe litoralul nostru (dar nu doar acolo) e aproape imposibil să găseşti un vin bun, păstrat cum trebuie, ofertele fiind aproape numai din gama vinurilor dulci – mai ales albe şi proaste – pentru că oricum, odată ce sînt amestecate cu apă sau cola, tot nu mai contează. Un prieten îmi spunea că România şi-a pierdut cultura vinurilor pentru că zeci de ani piaţa sovietică a cerut – şi a primit de la noi – vinuri proaste şi dulci. Mă întreb totuşi de ce bulgarii au scăpat mult mai neafectaţi ca noi...  

● Pentru că nu sînt agresat sonor ca în România. Terasele lor au în general muzică digerabilă sau chiar frumoasă şi, mai ales, la un volum decent, care te îmbie să te opreşti cu prietenii la o bere, fără să trebuiască să urli la ei. Evident, lipsa cancerului muzical manelist mă face şi mai fericit.  

● Pentru că mă simt confortabil şi în siguranţă şi am o senzaţie de plăcută familiaritate. În cei trei ani în care am mers la o mică şi încîntătoare pensiune din Centrul Istoric al Varnei, din apropierea mării, mi se părea că regăsesc acolo aceeaşi atmosferă caldă, liniştită şi prietenoasă care îmi reamintea de copilăria mea.  

● Pentru că – de fiecare dată cînd ajung în Bulgaria – redescopăr că, într-adevăr, nimic nu se pierde. Iar anii în care am privit televiziunea bulgară, acum mai bine de două decenii, au fost chiar utili. Am aflat că ta-ul final este articolul hotărît, iar astfel îmi e clar ce înseamnă „ceaşcata“, „şuncata“ şi multe alte asemenea. Pentru că m-am bucurat chiar şi cînd am aflat primul „false friend“ în bulgară, în care zacusca înseamnă de fapt „mic dejun“, iar nu ce înţelegem în România (avantaj noi, totuşi). 

● Pentru că la tot pasul întîlneşti – bine conservate – rămăşiţele Bizanţului, ale celei de a Doua Rome, care a fost Lumina Lumii pentru aproape un mileniu după prăbuşirea Imperiului Roman de Apus. 

 ● Pentru că litoralul lor este foarte aproape de casă. Pot ajunge în puţine ore şi o parte însemnată a drumului presupune traversarea şi ieşirea din România. 

● Pentru că în Bulgaria şoselele sînt aproape goale şi nu ai sentimentul de a participa la un război civil, ca cel de pe străzile României (unde, apropo, mor anual mai mulţi oameni decît în războiul din Afganistan), iar majoritatea mitocanilor din trafic au numere de România. Iar poveştile horror legate de poliţia bulgară cred că vin exact de la aceşti mitocani. Am văzut de mai multe ori clasicii noştri eroi populari – ceafa groasă (ştiu că vorbesc despre asta în conexiune cu Bulgaria, dar...) – fruntea scurtă – raşi în cap şi 4x4 alb şi/sau maşini germane care, după ce depăşiseră pe contrasens la viteze mari, picaseră în braţele poliţiei bulgare, lipsite total de înţelegere şi simţul umorului. 

● Pentru că cei mai mulţi au o răbdare de martir. După ce în această vară am experimentat (pentru prima şi ultima oară) sistemul all inclusive la Albena, staţiune în care românii erau clar majoritari, am fost scandalizat de neruşinarea compatrioţilor mei care îşi umpleau farfuriile cu porţii uriaşe, pe care nici nu le mîncau, astfel încît probabil peste jumătate din ce se gătea pleca spre gunoi sau ferme de animale. Comentînd mitocănia acestor vizitatori cu un chelner, acesta a clătinat din cap, resemnat şi, poate, înţelept: „Probabil că strîng cureaua 11 luni pe an ca să poată veni aici – şi cînd vin, îşi descarcă toate frustrările“.  

● Pentru că aproape peste tot în nord găseşti oameni care îţi vorbesc româneşte, măcar strictul necesar; pentru că la Balcic, pe aleea care coboară spre Grădina Botanică şi Vila Reginei Maria (dar nu doar acolo), meniurile sînt scrise în româneşte; pentru că am văzut pe drumul spre Varna mai multe reclame în limba română la restaurante specializate în preparate din peşte; pentru că pe minicarul din Albena – şi nu doar acolo – erau date explicaţii şi în limba română; pentru că peste tot în staţiunile lor există şi steagul României (la intrarea într-un Irish Pub – chiar lîngă steagul Irlandei – întîmplare? Clienţi la fel de competitivi?). 

● Evident, le au şi ei pe ale lor, departe de a fi un tărîm perfect. Dar chiar şi aşa, puţine sînt defectele pe care nu le regăsesc şi la noi. Dar mă amuză extraordinar globalizarea balcanică, auzind din ce în ce mai frecvent, în ultimii ani, minunatul salut „Haide Ciao Ciao“ – cu alternativa „Haide Bye Bye“. 

Nu pot decît să le zic la plecare „Haide see you soon“!

Adrian Stănică este jurnalist de ştiinţă şi cercetător ştiinţific la Institutul Naţional de Geologie şi Geoecologie Marină.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.