De ce nu ies serialele româneşti

Vali FLORESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 83 din 18 Aug 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Am auzit de multe ori în jurul meu lumea legînd calitatea unui serial de cea a replicilor. Afirmaţia, recunosc, m-a scos din sărite. Replica din serial e foarte importantă, însă nu e totul. Ea nu e decît vîrful aisbergului şi cireaşa de pe tort, devenită, nu de puţine ori la noi, bomboana de pe colivă. În cele ce urmează, voi încerca să clarific, în linii foarte mari, anumite aspecte esenţiale ale problemei atît de complexe numite serial. Postul TV care îl difuzează. Succesul multora dintre producţiile autohtone (şi nu numai) a fost şi este în mare măsură determinat de canalul care le transmite. Un serial mai slab, difuzat de un post puternic, e mai posibil să aibă succes, decît unul foarte bun, difuzat de un post de rangul doi. Vezi în acest sens cazul flagrant al serialului 24 de ore, care a făcut furori datorită conceptului inedit şi realizării de excepţie în toate ţările în afară de România, unde a avut ghinionul să fie preluat de un canal cu rating mic. La polul opus, se află o producţie de tipul La bloc, propulsată de motoarele bine turate ale unui post important. Ora şi frecvenţa de difuzare. Frecvenţa zilnică (în cazul unor programe de tip sitcom, care de regulă se difuzează o dată pe săptămînă) este, în mod inerent, cea mai puternică frînă în dezvoltarea acestora. Pe de altă parte, alte seriale au fost promovate inadecvat (În familie a fost difuzat în prime time, la concurenţă cu filmele de la ora 20). Producţia. Decorul. Iniţial au reprezentat o mare problemă, canalele româneşti necrezînd în rentabilitatea unor asemenea producţii. Treptat au fost alocate mai multe fonduri pentru decoruri, care acum arată civilizat. Regia. Aici există o mică problemă. Toţi regizorii români vor să facă filme de autor sau să pună în scenă piese celebre. Nimeni nu vrea să se ocupe de lucruri minore, cum e considerată regia de serial. Aceasta este însă o meserie aparte, care are nevoie de profesionişti dedicaţi. Poate că succesul de public al telenovelei Numai iubirea va avea un rol în acest sens. Actorii. Parţial, situaţia este aceeaşi cu cea de mai sus. Am avea actori, dacă serialul şi munca în televiziune ar înceta să fie considerate o experienţă second hand, un simplu ciubuc. O particularitate contraproductivă este, apoi, tendinţa de a utiliza vedete ca vehicule ale serialelor. Acest lucru este total împotriva uneia dintre legile de bază ale serialului, bătută în cuie, după o practică îndelungată, de profesioniştii altor ţări. Şi anume cea de a nu fi folosiţi actori foarte cunoscuţi pentru că aceştia vin deja cu un anume bagaj de imagine care poate dăuna producţiei, îngreunînd asimiliarea poveştii ca atare şi a personajelor. Lipsa de script editori. În România lipseşte aproape cu desăvîrşire această meserie. Ei sînt oamenii care nu trebuie să lase nici o replică nelalocul ei în scenariu, să urmărească dezvoltarea personajelor şi a poveştilor, ei sînt CTC-ul conceptual. Pentru prima oară, această meserie a fost importată de mult blamatul În familie. Ironia sorţii este că, exact atunci cînd se ajunsese la o relativă stăpînire a acestei profesii, serialul a fost oprit. Scenariul. Am ajuns, în fine, la problema cea mai spinoasă a serialelor româneşti. Nu este, din păcate, suficient să ai un scenariu bun ca să fii sigur că vei avea un produs reuşit. Dar fără măcar această premisă, nici nu are rost să mai încerci. Problema scenariului de serial are două paliere. Primul, de ordin conceptual, este cel al producătorilor şi al directorilor de programe, care, din motive numai de ei ştiute, au sentimentul greşit că telespectatorii lor trebuie neapărat să fie, dacă sînt săraci, şi săraci cu duhul. Şi, prin urmare, le dau programe fără prea mare conţinut, spunînd că se tem ca nu cumva, dacă le dau marfă prea "înaltă", aceasta să nu fie digerată, să nu aibă rating, deci să piardă bani. Cel de-al doilea palier se referă strict la scenariu. Dacă soap-ul şi telenovela sînt relativ mai uşor de scris, sitcom-ul este cel mai dificil tip de serial, şi multe posturi TV româneşti s-au aventurat să îl încerce înainte de a fi pregătite. Sitcom-ul are o structură extrem de formalizată. El nu înseamnă doar maimuţăreala unor actori într-un cadru care arată mai mult sau mai puţin bine. Comedia înseamnă adevăr şi durere, vorbind despre lucruri banale, din viaţa noastră, revelate într-un mod care să ne atragă atenţia asupra lor. Sitcom-ul are etape standard de dezvoltare, care stabilesc: tema, situaţia, personajele (a căror alegere este vitală pentru funcţionarea dramatică a serialului), liniile de conflict, poveştile, decorurile, conceptul, sinopsisurile episoadelor. Toate acestea vor fi verificate în practică, în scenariul pilotului. Abia aici începe greutatea de a găsi acele replici care să fie şi atractive, să ducă povestea mai departe şi să joace, fiecare, rolul stabilit aproape matematic. Nu există replici întîmplătoare. Un serial e o fabrică, în care mulţi sînt şi vor rămîne anonimi. Satisfacţia lor va fi aceea de a fi contribuit la realizarea unui produs de calitate şi de a avea o meserie pe care o fac foarte bine. Concluzia mea este una optimistă. Ştim unde am greşit. Ştim cum trebuie făcut. Nu trebuie decît ca posturile TV să înţeleagă faptul că trebuie să aloce bani pentru dezvoltare, că un serial are nevoie de minimum şase luni de gestaţie şi că e momentul să răsplătim răbdarea şi îngăduinţa publicului cu serialele pe care le aşteaptă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.