De la Casa de Cultură la Centrul cultural

Anda BECUȚ
Publicat în Dilema Veche nr. 402 din 20-26 octombrie 2011
De la Casa de Cultură la Centrul cultural jpeg

Dacă locuieşti într-un oraş mic, accesul la cultură este limitat, îndeosebi în spaţiul public. Dacă mergi la cinematograf, s-ar putea să găseşti o sală de jocuri de noroc, dacă vrei să vezi un spectacol de teatru, îl asculţi la radio, iar la un spectacol de operă sau un concert simfonic nu poţi decît să visezi. Trebuie să te mulţumeşti eventual doar cu spectacolele folclorice organizate de Zilele Oraşului. 

În oraşele mici, consumul cultural se retrage în spaţiul domestic, în lipsa unei oferte culturale variate în spaţiul public. Nevoile de infrastructură culturală ale locuitorilor din oraşele mici se îndreaptă spre Casele de cultură (76%), săli de spectacole (71%), obiective de patrimoniu (67%) şi biblioteci (66%), potrivit Barometrului de Consum Cultural 2008, realizat de Centrul de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii. Există aşadar un decalaj între oraşele mari (peste 100.000 de locuitori) şi cele mici (sub 100.000 de locuitori), din punct de vedere al infrastructurii culturale, pe de o parte, şi între oferta şi cererea de evenimente culturale în spaţiul public, pe de altă parte. 

În oraşul meu natal, înainte de anii ’90, existau trei instituţii în care se întîmplau activităţi mai mult sau mai puţin culturale: Casa de Cultură, Casa de Cultură a Sindicatelor (sau Clubul ARO) şi Casa de Cultură a Armatei. Nu cunosc foarte bine istoria acestor instituţii, ştiu doar că ultimele două erau legate de mediul profesional şi, pe lîngă şedinţele de partid şi adunările muncitoreşti, se mai strecurau şi piese de teatru sau concerte de muzică uşoară, care umpleau sălile pînă la refuz. Astăzi, în aceste locuri nu se mai întîmplă aproape nimic, cultural sau ne-cultural. 

Şi totuşi, potenţial există. În fiecare oraş mic există un nucleu de oameni cu apetit cultural dezvoltat şi spirit civic, care aşteaptă doar oportunitatea de a se implica în organizarea evenimentelor culturale. Există cîteva exemple notabile cum ar fi Caravana filmelor TIFF sau Caravana filmelor 3D, care încearcă să dezmorţească viaţa culturală locală din oraşele mici, în lipsa unei infrastructuri adecvate, dar acestea au fost mai degrabă iniţiative izolate şi exterioare comunităţilor respective. 

Există însă şi excepţii. Rezultatele studiului „Vitalitatea culturală a oraşelor din România 2010“, realizat de CCCDC, marchează poziţionarea unor oraşe mici precum Sfîntu Gheorghe, Tîrgovişte sau Miercurea Ciuc (toate cu o populaţie sub 100.000 de locuitori) în topul primelor 15 oraşe din ţară, din punct de vedere al indicelui vitalităţii culturale locale. Studiul a luat în considerare infrastructura culturală, resursele umane specializate, cheltuielile bugetare pentru cultură, participarea la activităţi culturale, economia creativă şi sectorul nonprofit. De asemenea, studiul evidenţiază relaţia directă între atenţia pe care o acordă culturii autorităţile locale şi performanţele culturale ale oraşului respectiv. Exemple grăitoare sînt Sfîntu Gheorghe, care deţine cea mai mare pondere a bugetului acordat culturii din bugetul local, şi Tîrgovişte, depăşind cu mult indicele cheltuielilor locale pentru cultură din oraşe mari precum Cluj-Napoca, Iaşi sau Constanţa. De asemenea, foarte importante sînt nucleele culturale sau creative. Nu întîmplător, Sfîntu Gheorghe se poate lăuda cu o Casă de Cultură ce seamănă mai mult cu un Centru cultural. Aceasta găzduieşte coruri şi formaţii de muzică populară, o echipă teatrală, un ansamblu de dans popular, Uniunea artiştilor plastici amatori, cluburi culturale, şi organizează festivaluri de dans, muzică şi film. Din păcate, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre Casa de Cultură din Tîrgovişte, care a fost comasată, în anul 2010, cu Teatrul Municipal, după 70 de ani de funcţionare. 

Dar ce este un Centru cultural? Este orice instituţie care găzduieşte, facilitează sau prezintă activităţi culturale şi artistice: Casă de Cultură, Centru comunitar, Centru cetăţenesc, sală de concerte, galerie, bibliotecă, muzeu sau Centru de conferinţe. Condiţia de bază este ca instituţia respectivă să ofere sediu, organizare, reţea de parteneri şi facilităţi de întîlnire pentru deţinătorii de interese. 

Deşi diferite, oraşele C-esis din Letonia, Veszprém din Ungaria şi Firminy Franţa au în comun experienţe culturale similare. În aceste oraşe, comunitatea locală se reuneşte în jurul unor nuclee reprezentate de Centrele culturale. Centrul cultural C-esis din Letonia a fost construit în anul 1915 şi a funcţionat chiar şi în perioada comunistă. În prezent, găzduieşte 13 grupuri de amatori (teatru, dans, cor, muzică folk), o orchestră de cameră, spectacole de teatru, muzică, expoziţii, ateliere, întîlniri ale artiştilor locali, spectacole organizate cu ocazia sărbătorilor tradiţionale. Centrul cultural din Veszprém organizează anual evenimente care reunesc artişti din artele spectacolului, artele vizuale, profesionişti din industriile creative, iar Maison de la Culture din Firminy este un exemplu de arhitectură modernă în stilul Le Corbusier, ce găzduieşte un auditorium, un Centru comunitar şi un spaţiu de expoziţii. În România, poate doar parteneriatul public-privat sau o strategie activă de atragere a finanţatorilor publici şi privaţi vor dinamiza Casele de Cultură din oraşele mici şi le vor ajuta să semene mai mult cu Centrele culturale şi mai puţin cu locurile unde nu se întîmplă nimic. Doar atunci vom putea spera ca un Centru cultural dintr-un oraş mic să facă parte şi să-şi promoveze interesele în Reţeaua Europeană a Centrelor culturale.

Anda Becuţ este director de cercetare la Centrul de Cercetare şi Consultanţă în Domeniul Culturii.

Foto: V. Dorolţi

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.