Am auzit mereu, în ultimul timp, teoria conform căreia noi, cei trăitori în Bucureşti, sîntem norocoşi că ne aflăm "la centru", unde se întîmplă mereu ceva, poţi fi la curent cu evenimentele culturale din lume şi nu ai timp să te plictiseşti sau să te plafonezi. Desigur, nimeni nu poate contesta diversele avantaje ale locuirii în Capitală, dar situaţia e departe de a fi atît de simplă: în primul rînd, Bucureştiul nu reprezintă "centrul", ci doar unul dintre centrele româneşti: de multe ori, în oraşe universitare, dezvoltate şi din punct de vedere cultural, precum Timişoara, Cluj, Iaşi, Craiova, Sibiu şi nu numai, se întîmplă lucruri adesea mai interesante decît în Bucureşti. Nici asta nu e definitoriu, veţi spune, pentru că oraşele menţionate nu pot fi considerate "provincie". Viaţa culturală s-a diminuat în fostele centre industriale, care nu au universităţi şi au sărăcit, după 1989. Nici aici nu se poate generaliza: dezvoltarea lor culturală a suferit evoluţii cît se poate de diferite. Există o corelaţie incontestabilă între prosperitatea lor economică şi înflorirea culturală, dar nu e doar atît. Unele dintre ele au realizat ceva în plan cultural doar datorită iniţiativelor cîtorva oameni inimoşi, dar şi întreprinzători din zonă. Altele s-au mulţumit cu reactivarea vreunei tradiţii folclorice şi cu Zilele oraşului ghiftuite cu mici şi bere. Sau ale comunei, dacă e să ne extindem şi asupra mediului rural, unde predomină delăsarea, dar situaţia nu e fără speranţă: mereu se va găsi un poet local cu necesara doză de romantism pentru a deschide un cenaclu sau un istoric ad-hoc care să adune obiectele şi documentele vechi din zonă într-un muzeu...Numărul de faţă îşi propune să surprindă tocmai asemenea demersuri în diverse locuri din ţară, diferite ca dezvoltare şi potenţial. Scopul nu este o analiză tehnică a politicilor culturale sistematice în domeniu, ci o alăturare de mărturii de la faţa locului, privind atît activitatea instituţiilor implicate, cît şi a iniţiativelor particulare. Precum şi dorinţa de a vedea în ce măsură aceste încercări corespund aşteptărilor publicului local sau sînt nişte forme cu prea puţin fond. (I. P.).