De la Mihai Ralea la Suzana Gâdea - Minister, cultură, propagandă si cenzură

Publicat în Dilema Veche nr. 528 din 27 martie - 2 aprilie 2014
De la Mihai Ralea la Suzana Gâdea   Minister, cultură, propagandă si cenzură jpeg

Profilul politic şi intelectual al titularului de la Ministerul Culturii, precum şi structura acestui departament în perioada 1944-1989 reflectă în bună măsură stadiul înstăpînirii şi al evoluţiei regimului comunist.

Mihai Ralea a fost fără îndoială unul dintre numele proeminente din rîndurile intelectualităţii care s-a alăturat Partidului Comunist. Înainte de a fi trimis în diplomaţie, acest tovarăş de drum a fost instalat ca ministru al Artelor în Guvernul Petru Groza. Un om extrem de inteligent, dar fără caracter – aşa îl descriu aproape la unison atît documentele diplomatice, cît şi memorialiştii. Ministeriatul său este unul de tranziţie: nu schimbă radical legislaţia privitoare la arte şi nu impune o metodă unică de creaţie. În schimb, reprezintă un paravan în spatele căruia se ascund adevăratele intenţii de uniformizare cultural-ideologică. Ele se vădesc îndeosebi în timpul lui Eduard Mezincescu, după 1948, dar bazele cenzurii, în special în domeniul teatral şi muzical, apar prin legea privind regimul spectacolelor, adoptată în vara lui 1947.

O pîrghie a frontului ideologic...

Ministerul – cu diversele sale denumiri (al Artelor, al Culturii, Comitetul pentru Artă, Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste) – a devenit o pîrghie a frontului ideologic, controlat politic de Direcţia Propagandă şi Agitaţie a Comitetului Central. Ministeriatele Constanţei Crăciun şi ale succesorilor săi de pînă în anii 1960 au stat sub semnul destalinizării ratate, ca şi întreaga orientare ideologică şi politică guvernamentală. Dincolo de asocierea lui cu Partidul Comunist şi funcţiile politice deţinute, Pompiliu Macovei a fost creditat pentru integritatea lui şi pentru implicarea în procesul de modernizare a peisajului urban. Macovei a fost preşedintele Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă, în perioada 1965–1971, adică exact în anii de relativă relaxare a regimului. Pentru a nuanţa portretul înaltului birocrat cultural, trebuie spus că în momente de revizuire cenzorială, precum „discutarea“ filmului Reconstituirea (1969–1970), s-a plasat în poziţia interlocutorului ideologic. La fel au procedat şi succesorii săi din Ministerul Culturii – Dumitru Popescu, Miu Dobrescu, Suzana Gîdea. În iulie 1971, Macovei a fost scos din funcţie de N. Ceauşescu, imediat după enunţarea celebrelor sale „teze“ ideologice; din toamna lui 1974, arhitectul nu a mai făcut parte din CC al PCR.

În România lui Ceauşescu s-a renunţat la invocarea realismului socialist. Nu la fel se întîmplă în alte state ale Europei de Est, unde eticheta de realism socialist se păstrează – în Bulgaria, de pildă. Pentru unii analişti occidentali, la momentul 1967, Bulgaria şi Republica Democrată Germană păreau ţările din blocul sovietic cele mai obediente faţă de URSS, atît în plan cultural, cît şi politic (în contrast cu Polonia, România şi Cehoslovacia). Mi se pare importantă o comparaţie între ideologia „literar-artistică“ dominantă din Bulgaria şi România, la 1967 (şi ulterior), urmărind vizita efectuată la sud de Dunăre de ministrul adjunct al Culturii, Alexandru Balaci, în intervalul 24 februarie – 4 martie 1967. Viceministrul mergea şi în calitate de lector al CC al PCR, aşa încît nu s-a întîlnit doar cu omologii săi din guvernul de la Sofia, ci şi cu şeful Secţiei Cultură şi Artă a CC al Partidului Comunist Bulgar. Alexandru Balaci nu era un simplu birocrat sau intelectual de partid, ci şi un cunoscut italienist, traducător, autor al unor importante monografii şi biografii. În Bulgaria, a avut întîlniri cu activul de partid din mai multe oraşe, cu personalităţi culturale, a vizitat diverse instituţii cultural-artistice şi a conferenţiat la Şcoala Superioară de Partid din Sofia. Sursele româneşti menţionează patru conferinţe ţinute de Balaci, în cadrul cărora a primit 80 de întrebări. Au fost cîteva care – chiar dacă nu l-au pus în dificultate – au presupus un răspuns atent la nuanţe, abilitate diplomatică şi, poate, eschivă.

Dogmatism şi naţionalism

Cea mai interesantă întrebare, din perspectiva unui cercetător care se ocupă de istoria comparativă a literaturii şi a culturii postbelice în Europa de Est, a sunat astfel: care este poziţia intelectualităţii româneşti faţă de realismul socialist? Întrebarea avea – aparent măcar – un caracter anacronic-dogmatic şi provocator. Cel puţin din două perspective: în primul rînd, realismul socialist era unica metodă de creaţie admisă şi asociată cu era stalinistă şi impusă de sovietici (iar comuniştii bulgari erau mult mai apropiaţi de Kremlin decît românii); în al doilea rînd, N. Ceauşescu şi birocraţia culturală renunţaseră – cel puţin la nivel discursiv – să mai pretindă intelectualilor respectarea realismului socialist. Metoda unică de creaţie a anilor 1950 fusese înlocuită cu umanismul socialist, partidul comunist consimţind asupra „diversităţii de stiluri artistice“. Ceea ce în cazul bulgar nu se petrecuse încă. Probabil, Alexandru Balaci şi-a exprimat nedumerirea şi i-a rugat pe interlocutori să definească realismul socialist în noul context. Documentul ce reflectă vizita lui Balaci consemnează următoarele: „s-a menţionat şde către partea bulgarăţ că orientarea activităţii de creaţie este realist socialistă, deşi tovarăşii bulgari nu au putut defini care sînt caracteristicile esenţiale ale acestei linii, şale acesteiţ tendinţe şartisticeţ.“ Peste două decenii, în anii 1980, situaţia artelor din cele două ţări se va inversa; dogmatismul puterii faţă de viaţa intelectuală şi artistică era mult mai vădit în România comunistă trecută prin experienţa naţional stalinistă impusă de N. Ceauşescu. Însă începuturile declinului românesc – ale redogmatizării – sînt de regăsit la momentul 1971/1974. Deja mai mulţi scriitori au sesizat că noul umanism socialist, cu a sa proclamată „varietate de stiluri“, începe să fie tot mai constrîngător. În plus, Dumitru Popescu se profila din ce în ce mai mult ca un ideolog al ceauşismului; de altfel, Popescu-Dumnezeu a descins într-un minister care odată cu el şi-a schimbat şi denumirea (devenind, în toamna lui 1971, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste).

De la Îndrumătorul cultural la Cîntarea României

Este important şi contextul: peste cîteva luni, era amendată şi Legea învăţămîntului din 1968, ce favorizase reforme, şi chiar denumirea departamentului de profil se va schimba în decembrie 1971 – Ministerul Învăţămîntului devenea Ministerul Educaţiei şi Învăţămîntului. Motivaţia era una politico-ideologică: factorul educativ – se preciza în expunerea de motive – constituie una dintre funcţiile de bază ale învăţămîntului, iar sarcina fundamentală a ministerului se înfăptuieşte mai ales prin desfăşurarea activităţilor politico-educative în toate instituţiile de învăţămînt. Redundanţa (educaţie – învăţămînt) este doar aparentă, prin educaţie se înţelegea de fapt educaţia comunistă. Suzana Gîdea, apreciată de cuplul Ceauşescu pentru munca sa de la Ministerul Educaţiei (între altele, în 1978, a patronat schimbarea legii), a fost transferată, în septembrie 1979, la CCES.

Simbolic, una dintre primele măsuri a fost schimbarea denumirii revistei editate de Minister – din Îndrumătorul cultural în Cîntarea României. Nu era de ajuns că de patru ani fiinţa un festival naţional omonim, trebuia proclamat încă o dată un fenomen care preamărea cultura de masă în opoziţie cu formele „elitare“. Condiţia intelectualului adevărat, ca şi a artistului profesionist, era din nou devalorizată şi aşa va rămîne pînă în decembrie 1989, sub cel mai longeviv ministru al Culturii. 

Cristian Vasile este cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „N. Iorga“ şi editor al revistei Lapunkt.ro. Cea mai recentă carte publicată: Politicile culturale comuniste în timpul regimului Gheorghiu-Dej, Humanitas, 2011. Are în pregătire un volum despre Viaţa intelectuală şi artistică în primul deceniu al regimului Ceauşescu.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.