De la teambuilding la downshifting

Publicat în Dilema Veche nr. 289 din 27 Aug 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În martie 2007 presa din România şi-a mutat atenţia, în mod surprinzător, de la scandalul suspendării preşedintelui Băsescu spre un alt eveniment: Raluca Stroescu, auditor la Ernst & Young, a decedat cu nişte dosare în braţe din cauza oboselii. Diagnosticul oficial, fibroză miocardică, a rimat cu săptămînile de dinaintea evenimentului, petrecute de victimă într-un coşmar " o sută de ore de muncă pe săptămînă şi un regim de somn spartan, 4-5 ore pe noapte. Cu un an înainte, o altă angajată a companiei a fost victima unui accident de maşină pentru că a adormit la volan din cauza oboselii. Vreme de cîteva săptămîni, un cor din ce în ce mai consistent de voci anonime a alimentat forumurile de discuţii pe marginea subiectului. Au ieşit la lumină detalii spectaculoase legate de munca în companiile multinaţionale, care pînă atunci făceau subiectul confesiunilor patetice între prieteni, la o bere, şi atît. Program de lucru prelungit pînă la dublul celui permis de lege şi de anatomia umană, timp liber colonizat de corporaţie, adică petrecut în teambuilding-uri cu colegii sau pierdut în ore de vorbit în week-end cu şeful/şefa şi alte ore verificînd hipnotic informaţii din vrafuri de dosare aduse acasă. Jocurile olimpice ale renunţării la sine. "Gulerele albe" au găsit pretextul să se defuleze prin poveşti în care imaginea companiilor în care lucrau era făcută ferfeniţă pînă la demonizare, uitînd sau ignorînd pur şi simplu un detaliu: realitatea insuportabilă pe care o descriu s-a construit şi cu complicitatea lor. Cînd spun asta îmi vine în minte imaginea unei amice, S., ajunsă într-o poziţie-cheie dintr-o importantă companie de publicitate. La un moment dat, în urmă cu trei ani, ne-am întîlnit după multe amînări să bem un suc în centrul istoric al Bucureştiului. S. s-a plîns timp de o oră şi jumătate de programul infernal de lucru, viaţa personală făcută praf din cauza asta, de compromisurile mai mari sau mai mici pe care le presupune jobul. Cele două-trei zile libere pe care le prindea din cînd în cînd şi le petrecea facînd shopping isteric la Paris sau Barcelona. S. avea o singură mare mulţumire: "Tocmai mi-am angajat două ucenice pe care o să le învăţ tot ce-am acumulat în ăştia cinci ani de cînd lucrez în publicitate". Adică arta simplă a capitulării. Colonizarea timpului Mă întorc la discuţiile născute pe marginea cazului Raluca Stroescu. Între cele cîteva subiecte recurente din acea perioadă s-a insinuat timid unul cu parfum de evadare, care părea să dea speranţe obidiţilor corporatişti: downshifting. Pleoapele celor care îşi găsiseră fericirea efemeră, agăţaţi pe tiroliană sau în costumele incomode, dar indispensabile pentru rafting (varianta cu adrenalină) şi mulgînd vacile sau oile (în varianta etno) din timpul teambuilding-urilor, au clipit curioase. Un interviu " "Fenomenul downshifting " sau

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.