De la teatrul de proiecte la proiectele de teatru

Victor SCORADEŢ
Publicat în Dilema Veche nr. 123 din 1 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

La începutul deceniului trecut, ideea de teatru de proiecte a stîrnit numeroase controverse. Îmbrăţişat cu entuziasm de unii, ca formulă menită să genereze un teatru capabil a redeştepta apetitul interogativ în spectatorul obişnuit să fie alimentat cu răspunsuri de-a gata, el a fost respins cu vehemenţă de... ceilalţi. Între timp, proiectul şi-a demonstrat utilitatea în toate domeniile exprimării artistice. Iniţiat şi elaborat în afara graniţelor, automatismelor, închistărilor de tot felul (administrative, mentale, de limbaj etc.) specifice cadrului instituţionalizat, proiectul cultural a cucerit, în ciuda numeroaselor obstacole, din ce în ce mai mult teren. Atît de mult încît, astăzi, sintagma a ajuns un fel de tic verbal. Tot mai mulţi sînt, de pildă, regizorii care, întrebaţi ce mai lucrează, răspund că fac un proiect (!) la cutare sau cutare teatru de stat, din provincie sau din capitală, referindu-se strict la o producţie normală într-o instituţie de repertoriu. Dincolo de evoluţia termenului în sine, proiectul - fie că e vorba de teatru, dans, instalaţie, performance, ori de forme complexe, înglobînd varii limbaje - permite, ori chiar somează la deschideri utile, atît spre mentalul şi sensibilitatea omului de azi, cît şi în relaţia dintre arte - ce fac ca exprimarea artistică în general să se "updateze", alimentînd apoi şi instituţiile care, prin specificul lor, nu lucrează pe proiecte. Marele merit al proiectului cultural constă în faptul că se dezvoltă în afara oricăror constrîngeri (mai puţin a celor materiale, fireşte), cultivînd un grad net superior de libertate în gîndire, simţire, exprimare. În teatru, de pildă, el face posibile distribuţii ideale: nefiind obligat să se limiteze la o trupă sau alta, regizorul unui proiect teatral îşi poate alege actorii cei mai potriviţi, fie că e vorba de nume mari din teatrele naţionale sau de stat, fie că e vorba de studenţi ori de oameni care tocmai au absolvit. În plus, actorii implicaţi într-un spectacol independent (termen aproape sinoim cu acela de proiect teatral), aduc cu ei un entuziasm pe care arareori îl mai au în lucrul la sediu. Fiindcă, într-un proiect, vin numai actorii care simt că au nevoie de asta pentru a-şi împrospăta experienţa, limbajul, pentru a mai lucra şi cu alţi actori decît cu cei cu care se ştiu de o viaţă. Artişti de mare valoare ajung să lucreze cu actori tocmai ieşiţi din şcoală, de unde şi un schimb energetic special care, conjugat cu faptul că, de regulă, se lucrează pe texte, pe care scenele subvenţionate (cu mult prea puţine excepţii) continuă să le evite, cu texte vii, "demente", ce presupun cu totul alte mijloace de abordare şi exprimare, constituie un liant aparte, extrem de ofertant pentru toţi cei implicaţi, ca şi pentru "produsul finit" şi, deci, pentru spectator. Cel puţin aşa stăteau lucrurile pînă acum cîţiva ani. Iată însă că acum genul acesta de teatru se izbeşte de obstacole de altă natură, generate de mutaţiile produse într-un timp destul de scurt în viaţa actorilor noştri. Abia sesizabile acum doi-trei ani, ele ating, astăzi, proporţii alarmante. În cazul Top Dogs, de pildă, spectacol care a permis strîngerea fondurilor necesare înfiinţării Teatrului ARCA, principala piedică a constat în dificultăţile enorme de programare a repetiţiilor. Unii dintre actori aveau filmări ce se întindeau pînă la ore care compromiteau o repetiţie sau alta, alţii aveau repetiţii la sediu, angajamente prin televiziuni, spectacole, "evenimente" etc. Din fericire, structura textului a permis o abordare modulară, iar spectacolul a ieşit, chiar dacă nu au existat mai mult de patru-cinci repetiţii (cu şnururi, cu generale cu tot) la care au putut participa toţi actorii. Acum, cînd Teatrul ARCA a devenit o realitate (cel puţin fizică: spaţiul a fost, în sfîrşit, consolidat şi amenajat, ajungînd la o capacitate de 130-140 de locuri; mai lipsesc dotările tehnice, dar vor veni în curînd şi ele...), se fac simţite mutaţiile de care vorbeam. Concret: unul dintre proiectele teatrului - o piesă românească nouă, intrată în repetiţii pe la începutul anului - a trebuit să fie abandonat, cel puţin pentru moment. Şi asta, cu toate că spectacolul implica actori tineri şi foarte tineri. Ei veniseră cu entuziasm, piesa le plăcea mult, la fel şi regia. Pentru cei mai mulţi dintre ei, proiectul era o şansă reală de afirmare. Iniţial, toţi aveau timp, erau dispuşi la orice sacrificii - pe scurt, atmosfera părea să fie aceea normală pentru un proiect teatral independent. După scurt timp însă, programarea repetiţiilor a devenit tot mai dificilă: unul era în turneu, altul intrase într-o telenovelă, unul într-un sitcom, altul prinsese o reclamă, unul îşi încerca şansa la un teatru de stat, altul avea o şuşă... Se repeta cîte două-trei ore la trei-patru zile. Iar atunci cînd se repeta, unul moţăia de oboseală, altul era cu gîndul la filmarea la care trebuia să fugă, altul la audiţia pe care urma s-o dea la un teatru important. Au urmat inevitabil crize. Acestea - se ştie - sînt benefice. Ele sfîrşeau prin a realimenta entuziasmul, se stabilea să se repete şi noaptea, dacă era nevoie. Dar următoarea şuşă ori reclamă fractura entuziasmul proaspăt renăscut. Iar proiectul a eşuat. Deocamdată. Fenomenul care a generat acest eşec e general. El afectează şi teatrele de stat. E cunoscut cazul unui celebru actor, care urma să joace rolul principal într-o mare piesă, la teatrul a cărui vedetă este de-o viaţă: după a treia repetiţie, care a trebuit să fie anulată din cauză că un coleg era la filmări, marele actor a ieşit din "proiect". În felul acesta, noţiunea de "proiect" începe să-şi afle justificare şi în instituţiile subvenţionate...

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
Republica Moldova, urmǎtoarea țintǎ a Rusiei. Cine sunt trimișii lui Putin ANALIZǍ
Federaţia Rusă devine tot mai prezentǎ în Republica Moldova, în contextul în care Ilan Şor, omul Kremlinului, a anunţat înființarea platformei Victoria, menitǎ sǎ adune opoziția pro-rusǎ

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.