De unde vin, unde vor să meargă?

Diana NEAGU
Publicat în Dilema Veche nr. 503 din 3-9 octombrie 2013
De unde vin, unde vor să meargă? jpeg

Îmi amintesc, cu un fior şcolăresc, de primele pagini ale capitolelor de istorie din manuale: cuprindeau, de obicei, colorate cu galben şi întotdeauna întinse pe ambele părţi, axe cronologice. Pornind de la acele puţine momente în care puteam avea o privire de ansamblu, mi-ar plăcea să desfăşor aici o axă (personală) a „omul activist“ în creştere, începînd cu originile lui – nu istorice, dar psihologice.

În copilărie, puiul activist (care, de obicei, e pui de activist) are o inocenţă şi o drăgălăşenie aparte. Astfel, începuturile sînt, ca întotdeauna, primite cu un zîmbet binevoitor, uneori cu nedumerire (pentru că micuţul seamănă deopotrivă în idei şi pozne cu Tom Sawyer, dar şi cu domnul Goe), admirat pentru îndrăzneala sa, apostrofat cînd întrece limita, dar, în fond, neluat foarte în serios în treburile de „oameni mari“. Puiul are, într-adevăr, creativitatea şi curajul de a cere bani sau recompense pentru ceea ce face, de a-ţi spune în faţă că eşti plictisitor, de a solicita să se joace de-a trenul, apoi de-a emisiunea TV, apoi de-a salvatorul unor persoane care sînt blocate în zapadă.

Are loc însă, uneori brusc, alteori printr-o „pregătitoare“ etapă, întîlnirea inconfortabilă dintre activist şi regulile altora: intrarea la şcoală. Divina instituţie care îi încurajează din plin pe copiii activi, atît timp cît se află „pe direcţia bună“. Cu ochii mari şi mîna pe sus, activistul continuă să-şi exprime liber părerea, strigă cînd i se ia pixul, refuză să tragă linii pînă jos, intră în competiţii, plînge în public, se oferă să care cutii, să deschidă geamul, să şteargă tabla. Deranjant, dar îndrăgit, micuţul iese în continuare în evidenţă prin fel de fel de vociferări şi comportamente „altfel“.

La pubertate, deja explodează. Scos din sărite de nedreptate, avînd preocupări hedoniste şi mai cu seamă extraşcolare, activistul devine sursă de spaimă, oboseală, lacrimi şi exasperare pentru dascălii săi. Fiecare conversaţie cu el duce fie la vinişoare verzi ce palpită în tîmple, fie la zîmbete triumfătoare, datorate unei dispute cîştigate. Încă de pe acum putem să ni-l imaginăm în viitor, stînd la pupitru, în vreun talkshow de maximă audienţă, susţinut prin pancarte, sloganuri şi inimi pline de iluzii de publicul entuziast al clasei a VI-a. Cu trecerea timpului, motivaţia lui se schimbă: dacă la început era vorba de dorinţa de a cerşi atenţie, deja notorietatea de care se bucură îl aruncă pe braţele mulţimii.

Activistul îşi aminteşte însă cu dibăcie că mulţimea este cea care îl susţine şi că pentru ea există; de aceea, el se îndreaptă uşor spre ceilalţi şi funcţionează pentru un bine comun, fie el şi o petrecere, o lucrare amînată, mai multe pauze, o minge de baschet.

Abia cînd trece la adolescenţă putem înţelege adevărata natură a activistului. Dacă în copilărie credeam că activistul este cel care se oferă voluntar în toate, cel care dă răspunsuri corecte şi participă la toate concursurile, acum ne lămurim că prima condiţie a activismului este lipsa obedienţei. Încep îndoielile serioase cu privire la legitimitatea autorităţii învestite pentru a „educa“. Activistul este, deci, cel care se revoltă, are curajul să se exprime şi propune o schimbare. Fără această ultimă condiţie, combinaţia de revoltă cu lene duce la o lamentare permanentă şi liniară, o voce subţire care strigă în deşert, confortabil aşezată în nisip, refuzînd să caute vreo oază.

Crescut astfel, în spiritul discernămîntului, dar şi al indignării, al creativităţii, dreptăţii şi altruismului, dar şi al incisivităţii şi hotărîrii duse pînă la impertinenţă, activistului nu-i mai rămîne decît un singur lucru pentru a „se coace“, pentru a rodi: o cauză. Chiar dacă este personală sau împărtăşită şi de alţii, dacă implică un salt de sute de ani înspre viitor sau o întoarcere la valori ancestrale, dacă are legătură cu mediul, politica, economia, religia sau chiar moda, activistului îi trebuie o convingere, o credinţă atît de bine înrădăcinată, încît să poată fi insuflată şi altora.

Zi şi noapte sîntem bombardaţi de activişti care mai de care. După cum se poate vedea mai sus, eu însămi îi văd şi îi aud, de-a lungul zilei, pe cei mici şi pe cei mari. Mă obosesc, mă enervează şi mă pun pe gînduri. Ce să facem cu ei? De unde vin, unde vor să meargă? Oare nu cumva sîntem şi noi unul dintre ei? Nu am avea oare nevoie de linişte? Cu toate acestea, privesc şi în colţul opus şi ceea ce văd mi se pare mult mai problematic: aşteptînd să se întîmple ceva, cuminte, în banca ei, cu privirea pierdută, şade periculoasa şi sfîşietoarea indiferenţă.

Diana Neagu este psiholog. Foto Lucian Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.