Despre complexitatea migraţiei în Spania şi <i>căpşunari</i>

Monica ŞERBAN
Publicat în Dilema Veche nr. 166 din 12 Apr 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În ultima vreme, cînd mi se propune să scriu un articol despre migraţie, mai ales despre migraţia în Spania, nu ştiu despre ce să scriu: să scriu despre ce îmi place şi mi pare mie interesant sau despre ce intuiesc că se aşteaptă de la un sociolog. De cele mai multe ori aleg prima variantă. De data asta am hotărît să nu scriu nici despre ce mă interesează pe mine, nici despre ce îmi închipui că ar trebui. Ci despre obsesii. În mod echitabil: una dintre obsesiile mele şi una dintre obsesiile generale cînd se vorbeşte despre migraţia în Spania. Adică despre complexitatea migraţiei (în Spania) şi despre "căpşunari", despre cît de multe feluri de migraţie există către Spania şi cît de tîrzii sînt "căpşunarii". În ciuda vizibilităţii ei relativ recente, migraţia spre Spania a început cu cei care căutau, din diverse motive, la începutul anilor ’90, altundeva decît în România, un loc mai bun. Şi care au reuşit în Spania. În parte datorită Spaniei, cu tot ce înseamnă ea, în parte datorită lor înşişi. Numărul are puţină importanţă. Pentru că de la aceşti "pionieri" s-au construit "drumuri" de migraţie către Spania. Iar drumul cel mai consistent a fost şi încă este cel al plecărilor pe "cont propriu", al migraţiei asumate ca eveniment privat. Este migraţia celor care caută şi poate fi migraţia oricui şi-o doreşte, dar mai cu seamă a celor care sînt ajutaţi de rude, de prieteni, de cunoştinţe. Este migraţia celor care riscă. A celor care cumpărau vize, care plecau cu excursii şi rămîneau în străinătate, migraţia celor care treceau fraudulos graniţa. A celor care depăşeau termenul de şedere legal în străinătate. Nevoia de bani şi nevoia de muncă care se întîlnesc dincolo de regulile statelor. Migraţia celor care învaţă cum să facă din ce spun ceilalţi şi se bazează pe ce spun cei care au trăit deja o bucată de migraţie. Lumea celor care muncesc la negru şi apoi, eventual, devin rezidenţi. Lumea femeilor care curăţă case şi îngrijesc copii, bătrîni sau bolnavi, a "limpieselor" "interne", mai apoi "externe" şi poate, în sfîrşit, plătite "cu ora", a bărbaţilor care muncesc în construcţii, a "peonilor", mai apoi a "autonomilor", a "vigilanţilor" femei şi bărbaţi, a vînzătoarelor, chelneriţelor şi, din cînd în cînd, a salariaţilor din firmele spaniole. Este lumea "ţepelor" şi a goanei "după acte". Lumea apartamentelor supraaglomerate cu şefi şi program la baie dimineaţa, a camerelor "de familie", a socotelilor complicate pe facturi de utilităţi şi a "empatronărilor". Mai apoi a apartamentelor închiriate de cîţiva prieteni sau pentru familie, şi poate chiar a apartamentelor sau "chaletelor" cumpărate pe credit. Lumea supermarket-urilor ieftine sau a hipermarketurilor de sîmbătă, a tîrgurilor săptămînale, a magazinelor româneşti cu brînză, mălai, pătrunjel şi vin românesc, a grătarelor la sfîrşit de săptămînă, a mititeilor şi în bună parte a manelelor cumpărate de la chioşcurile româneşti. Este lumea în care sărbătorile de Paşti sînt româneşti, la biserica românească, şi cozonacul sau ouăle roşii se fac încă în casă. Sînt românii din zona Madridului, Barcelonei, Castellonului, Valenciei. Lumea "căpşunarilor" este una sezonieră. Este legată de vremea culesului în agricultură, la căpşuni, la portocale, la struguri... Este în bună parte o lume creată de negocieri între state: lumea mişcării legale şi controlate a forţei de muncă dintr-un loc unde există dorinţa de a munci în străinătate şi un loc unde există nevoia de oameni care să muncească (sau teama că nu vor exista la momentul potrivit sau preferinţa pentru o categorie). Este un tip de migraţie apărut pe traseul România-Spania în 2002. Este mişcarea ordonată, cu un drum stabilit: intrarea în migraţie se face după criterii clare (se depun dosare la Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă, se fac preselecţii/selecţii, se fac dovezi cu acte), migraţia are un preţ şi un beneficiu, garantat prin contract. Este lumea femeilor şi bărbaţilor răspîndiţi în grupuri mici la ferme, care culeg, primesc banii şi se întorc acasă. Sînt românii din sudul Spaniei, din Almeria, din Huelva. Între cele două lumi există circulaţie. Sînt cei plecaţi la căpşuni care abandonează culesul pentru curăţenia în casă sau pentru construcţii. Sînt cei care abandonează sau nu găsesc un loc în lumea "limpieselor" şi "peonilor" şi, temporar, culeg. Migraţia nu se reduce însă la ei. Pentru că înseamnă oameni care se mişcă, iar oamenii învaţă, se cunosc, caută. Migraţia în Spania înseamnă cei care au cules o dată şi se reîntorc sau cei care au construit şi se reîntorc sau cele care au făcut curăţenie şi se reîntorc. Legal, eventual pentru acelaşi "patron", cu un nou contract, negociat de astă dată individual şi semnat la "Ambasadă". Sau care se reîntorc pentru un alt "patron" pe care l-au cunoscut între timp. În virtutea unei nevoi de muncitori aprobată de statul care îi primeşte. După cum migraţia în Spania înseamnă şi cei care se întorc să lucreze pentru încă un sezon clandestin. În virtutea unei nevoi de muncitori care este tolerată sau scapă controlului statului de destinaţie. Migraţia înseamnă cei care ştiu să caute sau sînt dispuşi să plătească celor care ştiu să caute un loc de muncă în Spania. Oriunde, legal. Acelaşi contract, ambasadă şi un sejur de muncă în Spania. Mai înseamnă şi oameni care îşi doresc să muncească în străinătate, nu ştiu şi cred. Sau poate pur şi simplu acceptă: acceptă promisiuni în loc de contracte şi primesc o parte din ce ceea ce li se cuvine pentru ce muncesc. Migraţia înseamnă familii care se reîntregesc. Copii care merg la părinţi, soţi care se alătură la destinaţie. Într-un spaţiu de normalitate şi legalitate a circulaţiei. Migraţia înseamnă promisiuni de locuri de muncă încălcate, paşapoarte confiscate, prostituţie sau cerşetorie. Într-o lume atît de mare, ar fi prea puţin să vorbim numai de "căpşunari", nu?!

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Femeile din viața lui Lucrețiu Pătrășcanu
Lucrețiu Pătrășcanu a fost un personaj al deceniilor 4 și 5, controversat în timpul vieții, cat și după asasinarea sa în 1954.
image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.