Detaliul românesc: ca sarea în bucate

Publicat în Dilema Veche nr. 510 din 21-27 noiembrie 2013
Detaliul românesc: ca sarea în bucate png

Fiecare ţară poartă, strict asociativ – nume = obiect, sonoritate = imaginar –, o anumită povară simbolică, mai dulce sau mai dură. Cine zice America înţelege libertate, insulele Canare – paradis turistic, Elveţia – opulenţă, Germania – rigurozitate, Franţa – şic, Canada – imigraţie, Rusia – spioni… enumerarea ar putea continua şi poate că ar fi interesant să creăm vreodată o infografie a senzaţiilor pe care le generează pronunţarea anumitor nume proprii şi procesul relaţional declanşat automat. România are, din acest punct de vedere, un statut interesant şi aparte, căci rostirea substantivului propriu decide nu o simplă conotaţie, ci mai multe, care totuşi se rezumă, cred, la o singură caracteristică. Voi încerca să explic.

România a fost dintotdeauna „văzută“ ca detaliu, exotic chiar, misterios şi abscons, ca acel ceva (în franceză – „une touche de…“) care dă o nuanţă de insolit, de îndepărtat, de misterios unui tot deja alcătuit, închegat, închis. Poate chiar prea sobru. Dar foarte caracteristic. Şi, din acest punct de vedere, probabil că o parte a răspunsului se află la Bucureşti, în Muzeul de Istorie, la expoziţia care prezintă felul în care a fost văzută România în paginile publicaţiei National Geographic, din 1913 încoace, deci de la data publicării primului reportaj despre ţara noastră. Toate fotografiile redau acelaşi tip de structură: chipuri frumoase, sugestive – de ţărani, de ţăranci, la oraş sau la munte, cîţiva romi –, cu o excepţie: încoronarea regelui Ferdinand la Alba Iulia. Pentru cel care ştie că România, într-un dicţionar al „ce ar trebui ştiut despre ea“, ar cuprinde Delta Dunării, mănăstirile din Moldova, zona Maramureşului, cetăţile fortificate din Transilvania, valea Oltului, Dobrogea, Carpaţii, cîteva oraşe cu siguranţă – şi uit, evident, multe alte obiective turistice –, aceste detalii – simpliste, pînă la urmă – pot părea şocante, pot deruta şi chiar întrista. Asta este tot ceea ce s-a reţinut din noi?

Ei bine, acesta este unul dintre aspectele care interesează deopotrivă o parte a presei, a turiştilor, a lumii: România este un spaţiu rural, străvechi, neaoş. Fără nici o supărare, cei care cred asta nu sînt foarte departe de adevăr.

Un alt aspect ar fi cel… artistic, pe care i-l datorăm lui Bram Stoker (Dracula) şi lui Jules Verne (Castelul din Carpaţi). Cel care ne „vinde“ cel mai bine ţara în străinatate este Dracula. Vlad Tepeş, dacă preferaţi. Personajul care apare, direct sau prin aluzii, în persoană sau transfigurat în simbolistica unui castel, cel de la Bran, în cărţi, benzi desenate, filme, afişe, spectacole, videoclipuri, stil de îmbrăcăminte, circuite turistice. Un domeniu în care excelăm şi ne mîndrim cu aluzii celebre, din filme celebre, cu actori celebri. Dracula, cel care a adus, de altfel, cel mai mare număr de spectatori prezenţi la o dezbatere în cadrul Salonului de Carte de la Paris (din primăvara acestui an), cu România ca invitat de onoare. Dezbaterea dedicată demistificării lui Dracula, cu Lucian Boia şi Matei Cazacu, a strîns 300 de persoane şi i-a obligat, practic, pe organizatorii francezi să acorde „La Grande Scène“. Mai mult, deci, ca orice altă dezbatere românească…

O a treia parte a imaginarului românesc din străinătate ar fi dată de tot ceea ce intră în domeniul egoist, dar constant, şi cu atît mai preţios, al culturii. Cu un progres foarte interesant în ultimii şapte-opt ani. Triada Cioran – Ionescu – Eliade a constituit întotdeauna o referinţă interesantă. La fel, cine spune România şi are minime noţiuni culturale va spune Brâncuşi şi Enescu. De ceva timp însă, şi este foarte bine că e aşa, cine spune România spune Mircea Cărtărescu, Norman Manea, Herta Müller, dar şi Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Radu Jude, Călin Netzer, tot ceea ce înseamnă noul val românesc în cinematografie. Spune Mircea Cantor sau „fabrica de pensule“ de la Cluj.

Nu în ultimul rînd, România este văzută din străinătate şi considerată un subiect inepuizabil de articole, cărţi, discuţii etc., prin prisma sportivă: nu cred să existe pasionat de sport în lume care să nu cunoască numele unor Hagi, Năstase, Comăneci, Duckadam, iar acum Simona Halep.

Şi, ca să nu uităm nici ceea ce datorăm trecutului foarte actual, inevitabil şi din ce în ce mai mult, cine spune România spune Ceauşescu sau romi… Cu vagi preferinţe în funcţie de punctele cardinale, ştiind că avem privilegiul de a nu lăsa pe nimeni indiferent, dar a şoca diferit un scoţian faţă de un suedez, un canadian sau un francez, un turc sau un american. Cam ca sarea în bucate, nu?

Iulia Badea-Guéritée este jurnalistă franceză de origine română. Responsabilă de versiunea română a Presseurop.eu, se ocupă de rubricile „România“ şi „Moldova“ pentru revista Courrier International.

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.