Doamnele de origine protejată

George MITEA
Publicat în Dilema Veche nr. 822 din 21–27 noiembrie 2019
Studiu, experiment, dedicație   interviu cu Justinian SCĂRLĂTESCU, artist vizual jpeg

Foarte rar putem intra în biografia unui autor plecînd de la operă. Știm că funigeii daimonului personal se întind în orice formă de creație, însă nu putem intui care e gradul de traducere a vieții în operă. A existat o Anna Karenina în viața lui Tolstoi? A avut Alberto Moravia Emilia lui? Doamna T, pe cineva? Cui îi pasă? Pentru cititor este ficțiune. Ceea ce face arta artă este tocmai că subiectul iese din monden și intră în mondial. Sigur, nu comparăm capodopere ale literaturii cu o sticlă de vin, deși din punctul de vedere al celui care și-a ales vinul ca pharmakon are sens. Pentru exegeții lui Tolstoi e firesc să exploreze marasmul biografic al autorului în căutare de amănunte suculente, însă, pentru mine, suculența are de-a face cu aciditatea, aromele și taninurile. Și cu forma sticlei și cu ce apare pe etichete. Diferite forme de expresie, cred ca sînteți de acord. Așa încît o să salut aceste Doamne: Corina, Ana, Alina, Iulia și Dana, cu regretul că nu le voi cunoaște niciodată numele de familie.

Formele tradiționale de artă utilizează doar două simțuri. Văz și auz. Celelalte trei au fost considerate pesemne inferioare, prea mundane și lipsite de potențialul de a exprima plenar categoriile estetice. Un argument ar fi că olfactivul, gustativul și tactilul țin, în mai mare măsură decît vizualul și auditivul, de util, dar și de visceral. Chiar dacă un preparat culinar poate avea unele valențe estetice, pînă la urmă este hrană. Prin contrast, un tablou sau o uvertură au o ustensilitate redusă. Cînd ești însetat,  înfometat și înfrigurat pe o insulă pustie, după suficient timp, Guernica lui Picasso va deveni cel mult o foaie de cort. Vinul urmează aceeași idee, mai ales dacă ne gîndim că milenii de-a rîndul a făcut parte din dieta zilnică a europenilor, fiind cel mai sănătos și potabil lichid la acea vreme. Însă, pentru oenofili, unele momente de contact cu obiectul dorinței sînt estetice în cel mai pur mod, avînd loc un veritabil impact estetic.

La vinuri, sticla, dopul, capișonul, eticheta și mesajul ei sînt valori estetice, accesorii. Sînt ca rama pentru tablou, ca soclul pentru sculptură, ca sala și calitatea instrumentelor pentru o prestație muzicală. Nu sînt absolut esențiale, însă fără ele n-am putea recepta la adevărata valoare momentul estetic.

În cazul Doamnelor, colecția de vinuri a lui George Chendi, ocheanul este întors. Pe etichete avem arta mainstream, poeziile lui Șerban Foarță și ilustrațiile lui Tudor Banuș, în vreme ce conținutul este aproape-arta care este vinul. Interesant e că ambii artiști sînt și la confluența culturii pop, pe lîngă curgerea în literatura mare, respectiv în marile galerii de artă: primul ca textier al clasicelor albume Phoenix (Mugur de fluier și Cantafabule), iar al doilea ca ilustrator pentru Le Monde, New York Times și, nu în ultimul rînd, al Enciclopediei Zmeilor a lui Cărtărescu.

Vinurile din colecție sînt excelente. Eu, unul, o apreciez în mod special pe Corina – Leoaica tînără. Este un vin din sud-estul Franței, din Gasconia lui D’Artagnan, obținut dintr-un strugure sensibil și special. Se numește Petit Manseng. Aici îi dau legătura lui Bernard Pivot, cunoscutul critic literar și realizator de emisiuni TV. El a scris simpaticul Dicționar din dragoste de vin. Vinul devine un superglue afectiv foarte eficient, iar Pivot demonstrează asta, amintindu-și de primul său învățător de la care a auzit de vinul din sud-est. Micul Manseng „are pielița densă precum pielea unui viticultor béarnez“, e un melanj mineral, floral, cu fructe seci și exotice și gust neobișnuit, de umami. Culmea e că Pivot ar avea ceva în comun și cu Alina cea „Oportună cu haz“, amintindu-și de pasiunea savoiarzilor pentru Mondeuse Noir, strugurele cu aromă de căpșună: „Un roșu Mondeuse, scos dintr-o găleată cu apă rece, la întoarcerea dintr-o hoinăreală – ce poate fi mai revigorant și îmbucurător?“. Și, într-adevăr, impresia pe care o lasă Alina, cu mijlocul său rubensian, odată ce materia volatilă a poetului devine lichidă în paharele noastre, este tocmai de jovial și… oportun.

Din Valea Loarei vine Dana, „Eu zic că da“, cu părul curcubeu desenată de Banuș. Ar putea fi un personaj al lui Rabelais (și el un meritoriu fiu al locului). E un Sancerre, adică un Sauvignon Blanc de la mama lui, foarte sec, șăgalnic și repede curgător, precum cupa din poem, care se tot umple într-o goană.

Iulia călătorește nu doar „Între da și între nu“, ci deopotrivă între lumea veche și lumea nouă pe o corabie beată (Rimbaud, în cinstea ta!). Licoarea este dintr-un soi originar din sudul Franței, Carignan, rar vinificat de unul singur. Asta pînă a fost aclimatizat cu succes în îndepărtatul Chile. Un vin serios, dar prietenos, acid și bogat, elegant, dar confortabil ca un costum de Panama.

Poezia mea preferată este Ana „Moft la cub“, care se întîmplă să fie un foarte competent Bordeaux, un Cabernet Sauvignon 100%, dintr-o recoltă excelentă, cu taninuri moi și arome de fructe coapte. Ilustrația ține isonul acestei cosmogonii de patiserie în care femeia este un foietaj care se lasă descoperit.

Una peste alta, dragi cititori și băutori, sau mai bine zis una cîte una, separat, aceste sticle ni se relevă nu doar prin bogăția gustului, ci ne încîntă și ochii, și mințile. În fond, ne întoarcem la clasicii greci, întrucît ei înnobilau poezia ca pe cea mai înaltă dintre formele artei. Dar, să fim realiști, credeau asta mai cu seamă în fața unei cupe cu vin. 

George Mitea scrie la lucruribune.blogspot.com – un blog de somelerie culturală.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.