Două generaţii, în oglindă (II)

Vlad MACRI, Victor MACRY
Publicat în Dilema Veche nr. 667 din 1-7 decembrie 2016
Două generaţii, în oglindă (II) jpeg

— dialog între un tată şi un fiu —

Cum ți se pare viața la douăzeci și ceva de ani?

Vlad Macry: Pentru mine, sînt amintiri din alt secol. Era o viață totuși fericită, găseam modalități de a mă bucura. Poate că tocmai îngustimea acelei lumi mă făcea să trăiesc (cu o intensitate pe care azi nu o mai văd la tinerii de aceeași vîrstă) orice ofertă relațională, culturală… Era epoca unor prietenii profunde, dar și epoca extazului în fața ultimului album Pink Floyd strecurat peste graniță, a cărților „interzise“, devorate taman datorită interdicției…

Victor Macry: Un fel de haos semiorganizat. Aș folosi o expresie simpatică din limba germană care denotă chiar această nuanță de confuzie haotică – „Tohuwabohu“, care provine din Biblia ebraică, unde a fost folosită pentru a descrie lumea primordială. Au fost, sînt și vor fi alții de vîrsta mea care probabil știu mai bine ce vor de la viață la douăzeci-și-ceva de ani, dar din mai multe motive, recunosc că nu mă pot identifica cu ei.

A rămîne în România… A nu rămîne în România… Should I stay or should I go?

Vlad Macry: Dacă aș fi știut să-mi cîștig existența și altfel decît lucrînd în limba română, aș fi plecat din țară. Mai corect, dacă mi-ar fi plăcut să învăț să-mi cîștig existența și altfel decît prin limba aceasta, aș fi plecat. Dacă atunci cînd aveam 24 de ani nu ar fi apărut anul 1989, acel an 1989, probabil că aș fi plecat oricum, fiindcă pînă atunci nu am avut nici o șansă să fac ce doream (și ce puteam) să fac și aș fi riscat să depășesc vîrsta de la care o aventură precum emigrarea devine problematică.

Victor Macry: Vorba cîntecului, dacă alegi să pleci, dai de bucluc; dar dacă rămîi, acel bucluc will be double. Cred că România se confruntă cu multe probleme prezente în multe alte țări din Occident, cu diferența că ele se manifestă aici sub alte chipuri și în alte circumstanțe. Că o fi mai bine aici, că o fi mai bine altundeva – dacă plecăm cu toții, cum vom putea afla vreodată dacă ar fi putut fi mai bine? Mai mult de atît, cine va mai stinge lumina?

Ce crezi despre regimul comunist din România? Ceaușescu a făcut mai mult bine sau mai mult rău?

Vlad Macry: Pînă în 1965, cînd m-am născut eu și a venit la putere Ceaușescu, am informații din familie: un bunic deținut politic, agoniseala unei familii confiscată… Din vremea lui Ceaușescu țin minte mai bine ultimul deceniu. Frigul, bezna, penuria, rațiile… Îmi mai amintesc disperarea mea, tînăr filolog care nu visa decît un post de corector la orice editură, nevoit să se angajeze (ca să nu fiu arestat, șomajul fiind o infracțiune!) arhivar la un spital și inspector de învățămînt la o fabrică de textile. Orașele erau interzise tinerilor absolvenți…

Victor Macry: Comunismul românesc a fost un regim sîngeros și antidemocratic, impus fără voința poporului, ce s-a sfîrșit prin violență fără noimă. Îmi este foarte greu să cred că orice a fost realizat în timpul comunismului nu ar fi putut fi realizat, la fel de bine, în cadrul unei democrații consolidate. Pentru a vedea dacă Ceaușescu a făcut mai mult bine sau mai mult rău, trebuie doar să ne uităm la România ultimilor 27 de ani. Cum se spune mai nou la știri, „imaginile vă pot afecta emoțional“.

Ce crezi că ar fi meritat păstrat din societatea românească de dinainte de 1989?

Vlad Macry: Irigațiile. Și, poate, ideea „dușmanului comun“ (sau a celui pe care îl credeam „comun“…), grație căruia mă amăgeam crezînd că există o opoziție tăcută, dar omniprezentă în conaționalii mei.

Victor Macry: Cred că au fost păstrate mai multe din societatea comunistă decît ar fi trebuit, iar ele pot fi recunoscute astăzi cu ușurință. Ar fi fost imposibil să fie eliminate complet, după 45 de ani într-un sistem care a anihilat tot ce fusese clădit înainte.

macry 1 JPG jpeg

Cît de corect e să fii politically correct?

Vlad Macry: Political correctness-ul depășește uneori bunul-simț, iar efectele sînt cel puțin ridicole, cum ar fi copiii încurajați să refuze jocul de șah fiindcă unele piese sînt albe, iar celelalte, negre. Excesul este regretabil. Însă nici căderea în cealaltă extremă nu mi se pare fericită. De curînd, pe social media s-au înmulțit cuvinte precum „jidan“, „cioroi“, „poponar“…

Victor Macry: Recunosc că nu înțeleg de ce un om cu o anumită culoare a pielii ar fi automat mai bun decît unul cu altă culoare, sau unul avut mai bun ca unul sărac. Iar asta era political correctness-ul la început. Totuși, încep să am impresia că political correctness-ul nu mai e ce a fost. Anul trecut, o școală din Statele Unite a scos clasicul roman Huckleberry Finn din programă, deoarece folosea așa-numitul N-word de prea multe ori. Romanul lui Twain izvorăște din limbajul și cultura vremii sale, dar asta nu îi poate înăbuși meritele și calitatea. La fel ca orice alt sistem politic și identitar, political correctness-ul nu trebuie dus în nici un caz la extrem. Nu este sub nici o formă perfect și imun la a fi criticat.

Cărți tipărite sau e-books?

Vlad Macry: Tipărite! O carte are miros, are greutate, consistență… Cîtă senzualitate în manipularea unei tipărituri! Și în lumea de azi, dominată de ecranul computerului ori al tabletei, a deschide o carte înseamnă plăcere, timp liber, fiind-că oricum muncim mai mult „electronic“, tehnicist.

Victor Macry: Fiind mai ieftine și mai eco decît cărțile tipărite, aș spune e-books, dar momentan nu mă pot obișnui cu ele. Aici, pentru mine, „analogicul bate digitalul“.

Mai folosește la ceva să termini o facultate?

Vlad Macry: A urma cursurile unei facultăți este parte dintr-un traseu vocațional. O pasiune te apropie de o anumită disciplină, iar nivelul universitar este necesar în desăvîrșirea acelei pasiuni. De aceea nu prea înțeleg ce înseamnă „a-ți folosi la ceva“. Nu cred în ideea de a absolvi o facultate fiindcă e „rentabilă“, fiindcă după ea te angajezi și cîștigi bine. Cîștigi bine doar dacă faci bine ceea ce îți place să faci, iar dacă îți place într-adevăr ceva, simți nevoia de a te perfecționa în acel ceva prin cursurile unei facultăți.

Victor Macry: Depinde de domeniu, dar da, deoarece cel puțin momentan, nu putem accesa cursurile de la universitate printr-o căutare pe Google. Facultatea te poate învăța ceva, iar asta rămîne indispensabil. Totuși, asta nu înseamnă că nu ar trebui să se producă schimbări la nivelul universitar.

Internetul… Ne-a adus mai mult rău sau mai mult bine?

Vlad Macry: Bine! Dar important e discernămîntul. În lipsa lui, o librărie poate fi la fel de periculoasă ca Internetul. Există cel puțin la fel de multe cărți inutile, stupide ori chiar nocive, ca pagini web de același soi.

Victor Macry: Ne-a unit și a schimbat cursul societăților și oamenilor mai mult decît orice alt mediu de comunicare – dar, în exact aceeași măsură, a făcut mai ușoară diseminarea informațiilor false și manipularea în masă. Aș spune că cîștigă binele, dar cu o marjă foarte mică.

LGBT. Patru litere… Cum ne comportăm cu ele?

Vlad Macry: Minoritățile sexuale au fost victime oficiale, oprimate prin lege, pe vremea regimului comunist. Chiar cînd nu se trecea la măsuri drastice, destine umane erau batjocorite. În mediul universitar al anilor ’80, am cunoscut oameni de o mare capacitate intelectuală și profesională, ale căror cariere au fost blocate din pricina acestei discriminări. Trăiau într-un fel de clandestinitate… De aceea am simpatie pentru revendicările acestor minorități. Recunosc însă că am reticențe în privința adopției în cuplurile homosexuale.

Victor Macry: Cu toleranță, înțelegere și acceptare – cu ce ne pot face rău cei din această comunitate? Doar pentru că există, pentru că sînt altfel? Recentele atacuri incoerente, neîntemeiate, asupra unei minorități nu au nici o logică, fundament științific sau justificare. Abia acum 15 ani a fost decriminalizată homo-sexua-litatea în România. Atunci, același discurs apocaliptic, profund nedemocratic a fost folosit de Biserică, dar nu a avut succes. Poate reprezenta un precedent extrem de periculos.

Drogurile ușoare: pro sau contra legalizării lor?

Vlad Macry: Pro. Prohibiția nu a făcut decît rău, indiferent de marfa interzisă.

Victor Macry: Dacă sînt legale băuturile alcoolice, care ucid mai mulți oameni, atunci de ce nu?

Armata obligatorie te face om?

Vlad Macry: Serviciul militar obligatoriu te face doar obedient, te învață ce înseamnă arbitrariul și umilința… Stimulează lașitatea și agresivitatea.

Victor Macry: Tot ce se poate, dar te poate face și mort pentru nimic, în eventualitatea unui război.

Greșelile pe care un părinte nu ar trebui să le facă…

Vlad Macry: Indiferența, agresivitatea, minciuna… Susținerea unui traseu educațional forțat. Și, evident, în primul rînd, abandonul!

Victor Macry: Să nu își susțină copilul, să nu încerce să îl înțeleagă, să îl respingă. 

Vlad Macry este jurnalist și scriitor. S-a născut în 1965 și a absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea din Bucureşti.

Victor Macry este student în anul III la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București. S-a născut în 1995.

Foto: Geo Barcan

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.