Dragă Maria,

Ramona GABĂR
Publicat în Dilema Veche nr. 502 din 26 septembrie-2 octombrie 2013
Dragă Maria, jpeg

Cele mai uimitoare fiinţe pe care le-am văzut în viaţa mea au fost nişte arici mari de tot, un pui de bufniţă cît palma şi un căluţ de mare. Le-am văzut pe toate de foarte aproape, şi toate erau libere să plece; nu erau în spatele unor garduri, iar eu nu le-am tulburat trecerea decît ca să le admir eleganţa. Tare m-am bucurat că au trecut pe acolo!

Ştii, cred că am fost norocoasă că am putut vedea fiecare fiinţă specială din viaţa mea, căci fiinţele speciale au darul acesta nemaivăzut: îţi umplu inima de încîntare şi de bucurie.

Sper să pot să-ţi arăt şi ţie cîndva aricii cei graşi de la Sfîntu Gheorghe, ca să ne bucurăm împreună că sînt la fel de simpatici ca în cărţile de poveşti. Sper să mai existe căluţi de mare şi în anii următori şi să fim atît de norocoase încît să zărim măcar unul, delicat şi translucid. Şi sper să vezi, mare sau mică, măcar o bufniţă; s-o zăreşti suficient de aproape (însă liberă) ca să înţelegi cîtă forţă şi cîtă frumuseţe se ascund în ea.

Dar toate fiinţele astea minunate s-au dovedit a fi nici pe departe atît de uimitoare ca puiul de om pe care l-am ţinut pentru prima oară în braţe într-o zi de joi, la ora 11,25. Puiul de om despre care vorbesc eşti tu, iar întîlnirea noastră nu se poate compara cu nimic. Dintre toate fiinţele uimitoare pe care am avut norocul să le întîlnesc, tu eşti cea mai minunată, iar fiinţele acelea şi-au adunat în tine darurile, ca o prezicere tăcută. Ca şi cum eu, întîlnindu-mă cu ele, bucurîndu-mă de ele ca de minuni ce sînt, le-am admirat cîte o însuşire, aşezînd-o într-un colţ al sufletului. Am pus pe colţ o etichetă, am scris mare Minunăţii şi am tot strîns acolo, din timp în timp, comori bune de pus pe rană. Iar cînd tu te-ai anunţat şi ai început să fii, eu te-oi fi dăruit, inconştient, cu însuşirile minunate pe care le purtam în suflet.

Dolofană ca un arici, ai avut întotdeauna darul de a-i opri pe oameni în loc, pentru a le răpi cîte un zîmbet uimit. Frumoasă şi dulce, cu chipul rotunjor şi luminos, de-ţi vine s-o mîngîi şi s-o strîngi în braţe, s-o pupi şi să o miroşi, să te convingi că ceva atît de drăguţ există pe lume – aşa era Maria mea mică, aşa eşti şi acum.

Porţi cu tine un fel de înţelepciune fără vîrstă, la fel ca orice bufniţă, mică sau mare. Chiar şi cînd încăpeai în palme, simţeam forţa ta. Te-am respectat din prima zi, aşa cum am respectat bufniţa aceea mititică, cu privirea ei pătrunzătoare şi atoateştiutoare; ţi-am respectat nevoile, te-am pus în centrul vieţii mele şi am aşteptat, cuminte, să îmi arăţi cum îţi e bine.

Ca şi căluţul de mare, singurul pe care am avut norocul să îl văd, am ştiut dintotdeauna că am avut mare noroc să te întîlnesc. Delicată ca şi el, atît de uşor de pierdut printre degete, aparţii şi nu acestui loc. Aminteşti, ca şi el, de o puritate şi o gingăşie pe care simt că trebuie să le preţuiesc şi să le apăr. Simt că trebuie să am grijă de tine şi că tu, fără să îţi dai seama, ai grijă de mine. Ştii cum? E foarte simpatic. Ai reuşit să aduci la lumină cele mai bune lucruri din mine, unele pe care le îngropasem atît de adînc, încît aproape că uitasem de ele. Şi mă faci în fiecare zi mai bună şi mai fericită, iar asta e mare, mare lucru. E o salvare şi o responsabilitate uriaşă să pot – în sfîrşit – să simt atît de multă iubire.

Dar mai sînt în tine atît de multe daruri fără seamăn! De la ochii albaştri la rîsul tău în cascadă, de la creativitatea cu care ne dăruieşti, în cîte o seară, nume de zînă nemaivăzută (ieri-seară, tati a fost Zîna Tavanurilor, iar asta zău că trebuie să ne-o explici mai bine), la felul în care vorbeşti cu oameni necunoscuţi ca şi cum ţi-ar fi prieteni de-o viaţă. Sau pasiunea ta pentru dans şi pentru teatru, sau mutrele pe care le faci cînd vrei să ne distrezi, sau cuvintele pe care le inventezi. Cum era? Focochei. Mă şi mir cîteodată cum de încap atîtea daruri nemaîntîlnite într-o fiinţă atît de mică.

Am avut noroc să te pot întîmpina şi primi pe lume, ca să îţi pot dărui, în prima secundă a vieţii tale, cutia mea cu comori. Şi aş vrea să te rog să îţi umpli şi tu, pas cu pas, cutia ta cu Minunăţii. Să te bucuri de fiecare fiinţă specială care îţi iese în drum şi să te contaminezi de fericirea, curajul, inocenţa, înţelepciunea sau bunătatea lor, fie şi pentru o clipă. Să le porţi cu tine în suflet şi să le dai mai departe cînd o fi cazul. Să creşti adunînd comori şi să trăieşti dăruindu-le altora. Lumea e plină de fiinţe minunate, iar unii oameni – am aflat şi eu în urmă cu vreo trei ani – sînt cele mai cele.

Ştii, tare mi-e bine cu tine. Îţi mulţumesc că mă înveţi atît de multe şi că m-ai scos la lumină. N-am mai întîlnit o fiinţă atît de fascinantă ca tine, aşa că nu pot decît să te urmăresc cu uimire şi să te iubesc cît nu încape în nici un fel de cuvinte, oricît de meşteşugite. Darămite în ale mele. 

Din dicţionarul limbii măriuceşti, una care, ca orice joc ad-hoc, e inventată şi uitată pe loc: cocheală – pantaloni cocheţi; fechetin – baie; pechetit – uşă; pechinot – frigider; pocotic – mers pe tractor. 

Ramona Gabăr este consultant în comunicare pentru instituţiile europene. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.