„După”

Alex MOLDOVAN
Publicat în Dilema Veche nr. 841 din 23 - 29 aprilie 2020
„După” jpeg

În Arta de a nu scrie un roman, Jerome K. Jerome descrie povestea a doi îndrăgostiți săraci care hotărăsc să pună o pauză relației lor amoroase pînă prind suficient cheag ca să-și asigure un viitor luminos. Despărțirea durează mai mult decît se așteptau, căci banii se cîștigă greu, iar revederea e un dezastru absolut: ea a dobîndit apucături de fată bătrînă și se enervează cînd pretendentul îi murdărește covorul cu ghetele înnoroiate, iar pe el drumul spre căpătuială l-a transformat într-un tip insensibil. Așa că, atunci cînd spun în sfîrșit „la revedere”, cei doi se simt deopotrivă de ușurați. Morala este, sigur, transparentă: unele lucruri trebuie făcute acum și aici, în ciuda rațiunii și a tomurilor de literatură sapiențială care vor să ne convingă că lucrurile bune li se întîmplă doar celor care știu să aștepte.

Ca în atîtea alte rînduri, Jerome K. Jerome pune degetul pe rană. Mi-ar fi și teamă să predic virtuțile răbdării acum, cînd în mintea tuturor germinează o întreagă filozofie a lui „după”, perioada cu valențe mistice în care urmează să facem toate lucrurile minunate pe care ni le refuzăm deocamdată, striviți de roata istoriei mari și de privirea scrutătoare a polițistului local. În vremurile astea stranii, lumea trăiește acut așteptarea. Cu excepția freelancer-ilor, care oricum lucrau într-o izolare autoimpusă, oamenii percep statul acasă ca pe o experiență carcerală. O carceră de lux, firește, în care poți citi marile opere ale literaturii universale, poți vedea toate serialele restante de pe Netflix și te poți reconecta în sfîrșit cu copilul pe care l-ai cam neglijat din pricina job-ului. Sau îți poți împărți existența între Facebook și posturile de știri, așa cum fac cei mai mulți. Nimic nu se compară cu expunerea la un flux continuu de știri negative, numărători de morți desfășurate în timp real și prietenii panicați care postează din oră în oră statistici înfricoșătoare.

Mulți au descoperit că cea mai mare provocare a lucrului de acasă e cum să faci să nu-ți torni primul pahar de vin pe la 11 dimineața, numai pentru că poți. Nu m-aș mira ca, peste vreun an, o parte a populației hipsterești să-și treacă, ironic, în CV faptul că a învățat să coacă niște pîinici urîte, folosind o drojdie expirată pentru care au mers cale de două străzi de cartier sau la supermarket. Asta după ce au vizitat trei muzee virtuale, au citit cinci cărți, au văzut cincisprezece filmulețe educative, au făcut un curs de olărit online și unul de origami. Febra de a face ceva, orice, poate fi supărătoare. I-a cuprins, de pildă, și pe diverși binevoitori care îndeamnă creatorii, mai mult sau mai puțin ironic, să decanteze artistic perioada carantinei. Pentru că pot sta în casă și lucra netulburați, aceștia ar urma să-și creeze marile opere pentru care se plîngeau că n-au timp. Însă eu aș fi extrem de precaut cu orice autor – cu orice om, de fapt – care, pe fondul isteriei în masă și al previzibilei recesiuni economice, își vede de treabă neabătut, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Intuiția îmi spune oricum că numărul acestora e neglijabil.

Cînd totul se va termina, va fi greu de stăvilit pofta de viață a milioanelor de oameni care s-au trezit confruntați cu perspectiva – care s-a dovedit pentru mulți terifiantă – de a trăi în izolare, fie cu ei înșiși, fie alături de cei apropiați. Pe de altă parte, atunci cînd așteptările sînt mari, realitatea nu reușește să se ridice la înălțimea lor. Probabil că după două-trei săptămîni de living la vida loca, lucrurile se vor așeza în matca lor firească. Oamenii se vor întoarce la serviciu – cei care vor mai avea, desigur, un serviciu –, abandonînd pe noptieră Ulise și Muntele vrăjit și seriale întrerupte la jumătatea sezonului, fericiți în secret că scapă de presiunea obligației de a consuma cultură la metru. Se vor amuza amintindu-și cum, pentru a ieși din casă, trebuia să semnezi o declarație pe propria răspundere că tu ești chiar tu și îți dai voie să mergi la magazin, să-ți ajuți părinții sau să dai o tură în jurul blocului. Iar marile speranțe și micile mizerii petrecute în modesta tihnă a căminului vor fi date uitării, ajungînd acolo unde le e locul: sub preș, în zona aceea gri care ne ține laolaltă.

Alex Moldovan este traducător și autor de cărți pentru copii.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.