E nevoie de "Meseriaş..."

Publicat în Dilema Veche nr. 475 din 21-27 martie 2013
E nevoie de "Meseriaş   " jpeg

I-am întrebat, pe o serie de oameni din jurul meu, în ce măsură, dacă li se strică ceva – un pantof, un fermoar, o bicicletă, o ramă, o saltea, o pereche de ochelari etc. – îl/o repară sau îl/o aruncă şi de ce.

● „Întîi de toate, încerc să repar, orice ar fi. Arunc exclusiv în cazul în care nu găsesc un magazin/atelier specializat, sau articolul stricat nu poate fi reparat. Plecînd de la premisa empirică că reparaţia este mai ieftină, din motive financiare, aleg să repar mai întîi. Nu sînt o adeptă a risipei şi nici a consumerismului excesiv, prin urmare, am un al doilea motiv pentru care n-aş arunca. Al treilea motiv este că eu cred în necesitatea acestui tip de meserii într-o societate normală, funcţională pe principiul cererii şi ofertei de servicii, inclusiv ale celor pe care le oferă micii meseriaşi.“ (Ioana Andreescu, 39 de ani, profesoară)

● „Repar pînă în momentul în care obiectul nu mai poate fi reparat. Pentru că nu vreau să arunc şi pentru că e mai ieftin aşa. În ceea ce priveste ochelarii, sînt sub garanţie doi sau trei ani. Îi duc, deci, la reparat fără să ezit.“ (Michel Imbert, 43 de ani, responsable business development, Paris)

● „Ochelarii îi repar mai des – pentru că nu vreau să-mi fac o pereche nouă, de fiecare dată cînd pierd un şurubel de la rame. Fermoarele încerc să le repar, depinde la ce sînt ataşate. Depinde de vechimea obiectului care se strică... în funcţie de asta, decid dacă-l mai ţin sau nu.“ (S.B., 41 de ani, manager)

● „N-am mai văzut cizmari. Cizmarii cu calapod, cu petice de piele de toate culorile, cu flecuri, cuie de lemn sau de metal, tălpi «de talpă» sau de cauciuc, cu acul acela gros cu care coseau pielea. Care stăteau pe un scăunaş scund, ca cel pe care stătea bunica mea cînd mulgea vaca. Cu ochelari pe nas, ca Gepetto – eu aşa îmi amintesc. Nu mai dau pantofi la reparat de cînd – după zece ani de purtare – mi s-a rupt o sanda «grecească» din piele şi am căutat mult timp un cizmar care să vrea măcar să încerce s-o repare, respectivul mi-a reparat-o, dar nitul din talpă a ruginit şi mi-a făcut răni la picior. Ca urmare, cumpăr doar încălţăminte foarte bună. De croitori mai am nevoie, dar, în afară de înlocuit fermoare sau de cusut tivuri – chestii banale –, n-am apelat în ultimii 20 de ani la ei. Ochelarii mi-i fac în afara ţării, de cînd un control în glumă, la Viena, într-un mall, mi-a arătat că ani de zile am avut distanţa interfocală şi dioptriile complet greşite.“ (Dana Drăgoiu, 53 de ani, inginer)

...Dacă, au, în cartierul lor, anumiţi mici meseriaşi la care apelează în mod constant, şi ce fel de servicii le-au solicitat; dacă aceştia (în caz că există...) au rămas aceiaşi, în ultimul timp, şi dacă nu, cum au evoluat...

● „Singurii meşeriaşi existenţi în cartierul meu sînt cizmarul, ceasornicarul şi cel care face chei. Am apelat la cizmar şi la cel care face chei ori de cîte ori am considerat că este necesar. La ceasornicar nu am fost încă, pentru că nu am avut nevoie, dar, dacă aş avea, aş face-o fără să preget. Cei la care am apelat sînt oameni sîrguincioşi, care-şi fac meseria aşa cum au învăţat-o. Am solicitat exclusiv servicii de reparaţie/confecţionare. Sînt aceiaşi dintotdeauna. E posibil să fie şi noi, dar eu fiind conservatoare (a se citi «fidelă, dacă sînt mulţumită»), nu am căutat să îi descopăr.“ (Ioana Andreescu)

● „Croitor, cizmar, lăcătuş, magazin/atelier ochelari. Sînt aceiaşi de mult. Din ce în ce mai mulţi chinezi se instalează şi practică meseria de cizmar, combinată cu cea de lăcătuş şi fabricant de plăci de înmatriculare, (Michel Imbert)

● „În general, la piaţă se găsesc meseriaşii, nu pot spune că îi ştiu pe toţi, dar, dacă ai nevoie de ceva, pe acolo sînt. Cei de acum sînt «vechi»... nu prea apar meseriaşi noi, sînt pe cale de dispariţie...“ (S.B.)

● „Nu mai am nici un meseriaş în cartier. Am un domn stilat – că nu pot să-i spun cizmar – care face încălţăminte pe comandă, costă mii de lei o pereche. Am un atelier de porţelan pictat de mînă. Au fost, însă, o frizerie unde se foloseau briciul şi pămătuful pentru bărbierit, o farmacie unde două doamne în vîrstă preparau poţiuni şi creme, cu mojare şi balanţe – mie mi se pare că asta e o meserie –, un cizmar, un atelier de reparat haine de piele, şi au dispărut toate, cu tot cu casele în care erau. În locul lor, au apărut, într-un cartier cu case de la 1928, un soi de cubicule din sticlă şi inox, care îmi rănesc privirea şi sufletul.“ (Dana Drăgoiu, 53 de ani, inginer)

...Şi, evident, dacă sînt de părere că mai e nevoie de micii meseriaşi, şi de ce.

● „Fireşte. Pot prelungi viaţa unor obiecte. Îţi poţi face haine care să îţi vină bine.“ (Michel Imbert)

● „Da, din punctul meu de vedere, în mod clar mai este încă nevoie de ei pentru că a arunca lucruri încă foarte bune nu este un principiu economic sănătos. Mi-aduc aminte că, acum cîţiva ani, am căutat o marochinărie unde să îmi repar nişte genţi foarte bune, şi am intrat în cîteva «marochinării» unde mi s-a spus, în mod invariabil, că ei nu mai repară genţi, ci doar vînd. Atunci am realizat că micii meseriaşi sînt pe cale de dispariţie şi mi-am spus că e mare păcat.“ (Ioana Andreescu)

● „Este nevoie, întotdeauna ai ceva de reparat, iar cei care rezistă sînt cei care fac multe lucruri diverse... specializarea nu mai e rentabilă, trebuie să fii bun la toate ca să rezişti. (S.B.)

● „Da, este, nu sînt eu demodată sau nostalgică. Este nevoie de meserii, de oamenii cu mîini de aur, care făuresc ceva, ăsta e cuvîntul, e nevoie de făuritori. Pantofi, chei, haine, pălării, mănuşi, cazane de ţuică, scaune, rame de tablouri. Este nevoie de cei care îţi repară jucăria preferată, bicicleta... De cei datorită cărora eram liniştită pentru că ştiam că, orice s-ar întîmpla, există un Meseriaş.“ (Dana Drăgoiu)

anchetă realizată de Iaromira POPOVICI

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.