Ecranul intimităţii noastre

Publicat în Dilema Veche nr. 604 din 10-16 septembrie 2015
Ecranul intimităţii noastre jpeg

- argument -

În 2014, un american a petrecut în medie 444 de minute pe zi – aproape şapte ore şi jumătate – în faţa unui ecran (de telefon, tabletă, televizor sau calculator). Tot în 2014, mai mult de jumătate din totalul gospodăriilor (ce cuvînt anacronic în era digitală) din România aveau un calculator, iar consumul de Internet pe mobil l-a depăşit pentru prima dată pe cel pe calculator. Nu ştim exact cît timp stă în medie un român în faţa unui ecran, dar ştim că stă. Mail-uri, Facebook, Instagram, ştiri, muzică, filme, poze, hărţi, informaţii practice, arhive personale, o parte din viaţa noastră s-a mutat în cloud-ul Internetului. În cîţiva ani, s-ar putea să fim mult mai apropiaţi de ecranul smartphone-ului decît de o persoană în carne şi oase. În cîţiva ani, s-ar putea ca intimitatea noastră să se mute pe suprafaţa unui ecran. Acolo unde citim mesaje de dragoste, acolo unde ne uităm la vieţile celorlalţi, măsurîndu-le cu a noastră, acolo unde adormim seara şi ne dezmeticim dimineaţa.

Internetul a transformat intimitatea în privacy şi ne-a făcut pe noi, utilizatorii, mult mai vulnerabili. Sîntem uşor de urmărit, mişcările noastre digitale şi reale se înregistrează automat, fiecare pas lasă o amprentă în urma lui. Dintr-odată, nu mai trebuie să protejăm doar sertarul în care am ascuns jurnalul secret, ci şi conturile bancare, conturile de mail, search-urile şi navigarea. Scandalul cu Snowden şi NSA-ul american a arătat proporţiile uriaşe ale supravegherii în masă. După ce-am văzut Citizenfour, excelentul documentar al Laurei Poitras (Oscar pentru Cel mai bun documentar, mult prea puţin proiectat la noi), a fost cît pe ce să-mi arunc laptop-ul pe fereastră. N-am făcut-o, dar am pus la cale acest dosar. Găsiţi în el o pagină în avanpremieră dintr-un viitor roman al lui Mircea Cărtărescu – e şi asta, pînă la urmă, o formă de intimitate între cititor şi scriitor –, un interviu cu Annabelle Lever, profesoară de teorie politică la Universitatea din Geneva, un articol de Bogdan Manolea despre viaţa privată în era digitală, un eseu de Bogdan-Alexandru Stănescu despre materia intimă a istoriei literaturii, un text al regizoarei Ana Lungu în jurul temei intimităţii în cinema, un testimonial al Jasminei Al-Qaisi despre viaţa ei privată pe net, un ghid de protejare a vieţii private pe netsemnat de Valentina Pavel, un interviu cu psiholoaga Anca Gauca despre cum reuşim (sau nu) să ne protejăm spaţiul intim. După toate astea, decideţi singuri dacă merită să vă aruncaţi laptop-ul pe fereastră.

Ilustraţie realizată de Ion BARBU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.