Educaţie întru bun-gust

Publicat în Dilema Veche nr. 379 din 19-25 mai 2011
Educaţie întru bun gust jpeg

- argument -

Ce este, pentru cei mai mulţi dintre noi, „Educaţia prin artă“? Simplu – cel puţin pentru cei care au făcut şcoala pe vremea comunistă, educaţia prin artă e cea pe care şi-a făcut-o fiecare, cum a ştiut mai bine sau cum l-au ajutat apropiaţii (părinţii, prietenii): uitîndu-se la albume, mergînd la expoziţii şi muzee, ascultînd muzică şi ducîndu-se la concerte, la filme şi piese de teatru...

„Educaţia prin artă“ instituţionalizată? Da, într-o oarecare măsură, şi pe vremea aceea existau cîteva posibilităţi, precum conferinţele organizate de Muzeul de Artă, filmele proiectate de Muzeul Colecţiilor, programele pentru elevi de la Ateneu sau diferitele cursuri de la Sala Dalles. Dar toate acestea reprezentau doar soluţii alternative, şi nu centrale. În şcoală făceam o oră de desen, care putea fi simpatică sau plictisitoare, în funcţie de profesor. Şi una de muzică – o teroare pentru afonii ca mine... În liceu, nimic.
 
Nimic care să ne educe în vreun fel gustul. Gustul de a putea discerne o operă de artă de valoare de una kitsch. Dar şi de a fi capabil să-ţi asortezi fusta cu bluza. Şi, de ce nu, de a-ţi decora decent o sufragerie.
 
Veţi spune, probabil, că toate acestea sînt intuitive. Ţin de bunul-gust şi bunul-simţ al persoanelor cu oarece educaţie în alte domenii. Din păcate, s-a dovedit însă că nu-i deloc aşa. A dovedit-o modul în care arată Bucureştiul, dar şi România „postrevoluţionară“ în urma construcţiilor grăbite, haotice şi excesiv de eficiente ale tranziţiei. Felul în care aleg să arate şi să se poarte tot mai mulţi dintre semenii noştri.

Şi ce soluţii propuneţi, veţi spune, iarăşi – să se înveţe bunul-gust la şcoală? Da, dar nu teoretizînd pe tema asta inutil: ci arătîndu-le copiilor „aşa da“-urile şi „aşa nu“-urile din jurul lor. De pe stradă, începînd cu statuile, clădirile şi monumentele din oraşul fiecăruia.  Există chiar şi un manual de liceu (pentru clasa a XI-a, secţia uman), care încearcă aşa ceva. Manualul este scris de Adina Nanu, istoric de artă şi specialistă în Istoria costumului, căreia îi mulţumim că ne-a dat ideea acestui dosar tematic şi că ne-a ajutat la realizarea lui.  Manualul nu rezolvă problema educaţiei noastre prin artă. Nici pe cea a populaţiei şcolare, dar nici pe cea adulţilor, care ar trebui să i se lase pradă... o viaţă. Există, în continuare, cîteva iniţiative private şi instituţii, să le zicem alternative, care o practică, fie că e vorba de pictură, arhitectură, muzică, teatru sau film.
 
Dar sînt departe de a fi suficiente şi de a se constitui într-un sistem. Sistem care să-l facă pe adultul mediu să se bucure, cu adevărat, şi în cunoştinţă de cauză, dar şi să ţină seama de ceea ce vede sau aude în jurul său. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.