● Dintre operele studiate la şcoală, cel mai mult mi-a plăcut Maitreyi de M. Eliade, deoarece subiectul romanului este iubirea interzisă dintre Allan şi Maitreyi, protagoniştii operei, o iubire ce ia naştere treptat, o iubire fără viitor. Este un subiect ce, cred eu, atrage atenţia oricărui tînăr.

Opera literară pe care am „urît-o” este Ciocoii vechi şi noi de Nicolae Filimon; deşi autorul punea accentul asupra unor defecte omeneşti, nu a avut acel ceva care mă atrage la o operă literară.

Într-un manual şcolar, mi-aş  dori să fie inclus Marele Gatsby de Scott Fitzgerald, deoarece este un roman care ar atrage atenţia multor tineri, generaţia de azi fiind mai atrasă de poveştile de dragoste interzisă decît de alte subiecte.

Georgiana POPA, clasa a XI-a, Liceul Tehnologic Stoina, comuna Stoina, judeţul Gorj

● Dintre operele studiate la şcoală, cel mai mult mi-a plăcut comedia D’ale Carnavalului de Ion Luca Caragiale. Este una dintre operele mele preferate, pentru că are numeroase personaje şi apare comicul de limbaj, de nume şi de situaţie. Ecranizarea acestei opere a fost difuzată la televizor şi este jucată de foarte multe ori pe marile scene din ţară, este foarte veche, dar încă prinde la public.

Dintre operele studiate la şcoală, nu mi-a plăcut Sobieski şi românii de Costache Negruzzi, deoarece mi s-a părut foarte grea, din primele rînduri citite mi-am dat seama că nu o să îmi fie pe plac, este o operă bazată pe fapte eroice şi în general nu mă pasionează.

Opera lui Jules Verne ar trebui inclusă în programa şcolară pentru că este un scriitor foarte bun, din punctul meu de vedere, care scrie despre unele aventuri îndrăzneţe, care mai de care mai interesante. Ocolul Pămîntului în 80 de zile mi s-a părut cel mai frumos roman şi care ţine cititorul în suspans. Faptul că protagonistul a străbătut, într-un timp atît de scurt, distanţe uriaşe, reuşind să respecte jurămîntul făcut, mi se pare foarte interesant.

Elena IONESCU, clasa a XI-a, Liceul Tehnologic Stoina, comuna Stoina, judeţul Gorj

●  O lectură obligatorie poate deveni una de plăcere dacă te regăseşti în paginile citite sau dacă problemele tratate sînt oarecum comune cu preocupările tale, ca cititor. Sau poţi găsi reperul moral pe care îl cauţi în spatele unui personaj aparent nesemnificativ, sau a cărui evoluţie pare neinteresantă. Cititorul avizat poate citi “de nevoie”, căutînd un anume sprijin teoretic sau un punct de plecare pentru ideile sale. Dar cred că elevilor nu le putem cere acest lucru. În sens invers, un text care ţi-a plăcut imens poate deveni plictisitor/obositor, dacă nu găseşti persoanele potrivite cu care să-l savurezi. Mi se întîmplă frecvent la Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război a lui Camil Petrescu. 

În cadrul unităţii “Personalităţi, exemple, modele” de la clasa a IX-a, aş scoate fragmentul din Fraţii Jderi de Mihail Sadoveanu şi l-aş înlocui cu un fragment (sau mai multe) din cartea Castelul, biblioteca, puşcăria. Trei vămi ale feminităţii exemplare de Dan C. Mihăilescu. Şi asta pentru că elevii ar trebui să se poată raporta la modele apropiate ca timp şi spaţiu de ei. Dar şi pentru că ar trebui să conştientizeze că există scriitori români contemporani de reală valoare.

Irina IONESCU, profesor de limba şi literatura română la Liceul Tehnologic Stoina, comuna Stoina, judeţul Gorj