Elveţienii sînt bogaţi. Noi sîntem proprietari

Cătălin ALISTARI
Publicat în Dilema Veche nr. 613 din 12-18 noiembrie 2015
Elveţienii sînt bogaţi  Noi sîntem proprietari jpeg

În România, o pată gri pe harta nivelului de trai din Europa, rata proprietarilor de locuinţe depăşeşte 95% din totalul populaţiei. În Elveţia, campioana globală a nivelului de trai, aceeaşi rată este doar de 44%. Sîntem cei mai săraci europeni aşezaţi pe la casele lor. Sau sîntem săraci pentru că avem case?

De la sacrosancta sintagmă „cărămidă la temelie“ – ritualicul dar de nuntă la români – şi pînă la dispreţul comunitar la adresa chiriaşilor, casa proprietate personală este un element esenţial în mentalul nostru colectiv. Semantic echivalentă cu strămoşeasca noţiune de „pămînt“. Creditul imobiliar susţinut intens de un guvern hămesit după taxele din sectorul construcţiilor, vedetă a serviciilor bancare locale, face ravagii. Convins fiind că argumentele mele nu vor eroda deloc din succesul programului „Prima casă“, rezum aici doar două riscuri majore inerente creditelor pe termen lung pentru persoane fizice.

Mai întîi, un risc ontologic. Un credit imobiliar pe treizeci de ani înseamnă frînarea sau blocarea dezvoltării personale. Pentru millennials, generaţiile născute între anii 1980 şi 2000, creditul este un dezastru absolut. Îndeobşte, tinerii nu speculează oportunitatea, ci încearcă să-şi satisfacă o difuză, dar presantă nevoie de a se legitima devenind proprietari de casă. Întîi aplică pentru credit şi apoi caută proprietatea. Metodologia eronată şi accesul limitat la finanţări serioase îi împing spre alegeri greşite: apartamente vechi, ce nu doar că nu se vor capitaliza, dar le vor scoate peri albi din cauza reparaţiilor nesfîrşite, ori apartamente noi, în afara graniţelor oraşului, care le diminuează zilnic respectul de sine pe durata cozilor din trafic ori prin imposibilitatea de a oferi copiilor o educaţie decentă în proximitate. Treizeci de ani înseamnă o jumătate de viaţă în care săptămînal visezi că ai fost concediat, n-ai mai putut plăti rata şi, da, banca ţi-a

luat casa! Ameninţarea constantă cu executarea silită te face maleabil în faţa şefilor şi exagerat de precaut în antreprenoriat, deci sînt şanse reduse să promovezi sau să te îmbogăţeşti. Pe cale de consecinţă, n-o să cîştigi niciodată suficient ca să poţi călători, să poţi investi cu adevărat, să poţi învăţa, să poţi trăi. Vei fi o resursă zero pentru economie, o să produci puţin şi o să consumi şi mai puţin. Asigurarea unei bătrîneţi fără chirie e un sacrificiu prea mare.

Dacă metafizica vi se pare abstractă, atunci să facem calculele. Cel mai bun indicator al calităţii unei investiţii într-o proprietate rezidenţială este yield-ul, un fel de rată de amortizare a costului prin intermediul chiriilor. Să zicem că achiziţionezi un apartament cu 60.000 de euro. În mod normal, dacă ai fost atent la detalii, gen zonă, confort etc., poţi obţine, într-un oraş mare, o chirie lunară de 300 de euro. Asta înseamnă un yield de 6,2%, considerat unul onorabil în industrie (peste 7% înseamnă foarte bine, sub 5% prost). În 16-17 ani rămîi cu casa, dacă ai deja banii să o cumperi. Dacă însă achiziţionezi acelaşi apartament cu un credit imobiliar garantat prin „Prima casă“, vei plăti o rată lunară de 310 euro, iar costul total după treizeci de ani va fi de 111.600 de euro. Adică un yield de 3,2%, foarte-foarte prost. Alt indicator posibil este capitalizarea investiţiei. Ai plătit azi 60.000 de euro, dar peste treizeci de ani valoarea poate fi dublă, 120.000 de euro. Recunosc, este posibil. Însă experienţele nu foarte îndepărtate, precum şi evoluţia ciclică a pieţei imobiliare, mă fac să cred că pe o perioadă de trei decenii sînt probabile două mari crize imobiliare, care, dacă s-ar petrece, ar însemna cel mult conservarea capitalului iniţial, ROI (return on investment) zero sau negativ.

Una peste alta, cu excepţiile de rigoare, achiziţiile rezidenţiale prin credit imobiliar, la nivelul programului „Prima casă“, nu sînt investiţii profitabile. Dacă profitul este unul din argumentele principale ale deciziei de contractare a unui astfel de credit, atunci mai bine vă lăsaţi păgubaşi. Faceţi şi o evaluare a costului libertăţii voastre. Luaţi în calcul antreprenoriatul ori alte tipuri de investiţii, mai profitabile şi pentru voi, şi pentru mediul economic. Aruncaţi un ochi pe evoluţia acţiunilor. În concluzie: cum­pă­ra­ţi‑vă casă dacă aveţi deja banii. Altfel – vezi din nou exemplul Elveţiei ­–, chiria poate fi calea spre o viaţă mai bună.

Cătălin Alistari este redactor-şef la Li­ber­­tatea şi Head of online business de­ve­lop­­ment la grupul Ringier. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.