Epidemii, vîrcolaci, strigoi, de ieri și de azi

Constanța VINTILĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 886 din 1 - 7 aprilie 2021
Epidemii, vîrcolaci, strigoi, de ieri și de azi jpeg

Epidemiile au speriat întotdeauna omenirea prin rapiditatea cu care au semănat moartea. Nu te poți apară de ceva ce nu cunoști și care pare a fi trimis de Dumnezeu pentru multele păcate presărate în viața de zi cu zi. Asta credeau oamenii din secolele trecute, asta mai cred încă mulți dintre noi; pandemia în care ne afundăm cu fiecare zi, fără să știm cînd vom scăpa, readuce la lumină iraționalitatea spiritelor adormite. Să luăm un exemplu dintre multe altele. În iarna anului 1785, Moldova și Valahia sînt străbătute de o epidemie de gripă, peri-pleumonie, cum este numită în documente. Boala se propagă cu repeziciune de la unii la alții și ucide într-un ritm galopant familii întregi, speriind comunitățile. Episoade sezoniere de gripă apar în societățile noastre contemporane și nu ne mai sperie atît de tare. Dar, în secolul al XVIII-lea, majoritatea populației trăiește în locuințe insalubre, prost încălzite, iar igiena nu este încă legată de sănătate, așa cum nici dieta nu aparține cîmpului medical; cît despre doctori... doar Dumnezeu și mila lui nemărginită pe care o invocă și cei bogați, și cei săraci. Cînd cei din jur se îmbolnăvesc peste noapte, tușesc, se sufocă și apoi mor, semenii lor se gîndesc la evenimentele monstruoase recente, la blestemele și păcatele părinților, vecinilor, rudelor. „Oamenii au intrat într-o părere”, scrie documentul din 16 aprilie 1785 care relatează despre epidemia de gripă. Intrînd la păreri, „cum că ar fi ieșit strigoi”, și temîndu-se de morții blestemați, „au pus de au dezgropat pe unii, arzînd și trupurile lor, dîndu-le pe apă”. Dolj, Mehedinți, Olt, județe din sudul Valahiei, sînt cele mai afectate de epidemia de gripă, dar și regiunile bîntuite de strigoii pe care populația îi consideră responsabili pentru moartea grabnică a semenilor lor. Domnul fanariot Mihai Suțu (1783-1786) se arată indignat de practică, dar mai ales de slaba implicare a autorităților locale, laice și religioase, în îngrădirea unor astfel de comportamente: „Ni-am mirat domnia mea, de ce să îngăduiești dumneata (episcopul de Rîmnic – n.n.), cît și ispravnicii, pe locuitori, a avea acest fel de idee nebunească, și cum să se cuteze la o faptă ca aceasta, care este și împotriva legei”. El cere episcopului de Rîmnic, ispravnicilor și doctorului trimis la fața locului să-i facă pe oameni „să înțeleagă” că strigoii nu sînt decît „păreri nebunești”. Nu știm cum și dacă cele trei importante figuri ale autorității centrale i-au convins pe oameni să nu mai dezgroape morții și să-i treacă printr-un ritual menit a transforma haosul în ordine. Știm însă că strigoii fac parte din credințele populare și că bîntuie cu periodicitate lumea rurală. De altminteri, preoții primesc odată cu hirotonisirea și misiunea de a „cerceta de ceea ce zic unii cum că morții să fac strigoi” și, cu blîndețe, „să le dea învățătură ce să facă”. Tudor Pamfile, Ioan-Aurel Candrea sau Otilia Hedeșan au cercetat credințele populare născute în jurul strigoilor, vîrcolacilor sau pricolicilor. O cercetare istorică își așteaptă încă cercetătorul care cu delicatețe și pasiune să „dezgroape” morții-strigoi de prin arhive și să-i includă într-o analiză comparabilă cu ceea ce a oferit Carlo Guinzburg în a sa Istorie nocturnă sau Keith Thomas în Religia și declinul magicului. Pînă una-alta, să revenim la strigoii noștri. Preoții sînt trimiși să învețe poporenii că trupul celui mort n-are cum să se prefacă în strigoi. După cum scrie la Pravila cea Sfîntă, la glava 378, „trupurile cele moarte își iau cu ele sufletele” și n-au cum să zboare peste sate să fure laptele vacilor și liniștea sătenilor. Dar, scrie aceeași Pravilă, trupurile celor „afurisiți” nu se topesc și nu putrezesc pînă cînd nu obțin iertarea celor pe care i-au supărat în timpul vieții. Or, această portiță deschide ușa speculațiilor, multelor speculații...

Două decenii mai tîrziu, tot în timpul primăverii, pe fondul unei alte epidemii de friguri, sătenii din Stroești, județul Argeș, speriați de moartea fulgerătoare a unora dintre ei, s-au gîndit că vîrcolacii au revenit printre ei. Așa că au dezgropat două trupuri, un bărbat și o femeie, și în frunte cu preoții satului le-au „cetit molitfe, au turnat osfeștanie pe dînsele și le-au îngropat la loc”. Dar, pentru că moartea încă făcea victime, spaima sătenilor i-a împins să dezgroape iarăși unul dintre cadavre care noaptea, în haina vîrcolacului, dădea tîrcoale pe la casele lor. Cadavrul femeii este cel redezgropat și, mai întîi, sfărîmat, apoi ars și îngropat. De vîrcolaci n-au scăpat, dar povestea despre vînătoarea de vîrcolaci s-a răspîndit prin satele din jur și a ajuns apoi la urechile episcopului de Argeș, Iosif. Episcop luminat, Iosif al Argeșului s-a coborît printre săteni să le aducă aminte că „săpătorii de cadavre” sînt pedepsiți de Pravile și vor fi excomunicați dacă se mai dedau la astfel de practici. Ba mai mult, inițiatorii acestui episod „păgîn” sînt pedepsiți cu 200 de toiege aplicate la tălpi, în piața publică și în văzul tuturor.

Dar cum de au ajuns strigoii strigoi și vîrcolacii vîrcolaci? Prin ce metamorfoze înspăimîntătoare trupurile bieților creștini căpătau aspecte de fiare neîmbînzite și colindau nopțile, zburînd deasupra satelor și înfricoșînd popolația? Multe sînt cauzele acestor transformări, inventariate de etnologi, dar poate cea mai importantă se leagă de moartea rea. În vizitațiunile sale canonice (1746-1747) de-a lungul Valahiei, mitropolitul Neofit Cretanul (1738-1753) culegea informații despre starea Bisericii și spiritualitatea enoriașilor. Asupra unuia dintre cazuri insistă îndelung, tocmai pentru a-l oferi drept exemplu și lecție tuturor creștinilor: într-unul din satele vizitate a aflat povestea unor săteni care au jurat strîmb, pierzîndu-și sufletele pentru o bucată de pămînt; sperjurii și familiile lor pînă la cîteva generații au fost pedepsite de divinitate cu morți groaznice, trupurile lor nefiind primite nici măcar la porțile cerurilor: trupurile neputrezite așteptau încă iertarea, scrie mitropolitul Neofit. Or, de aici, din aceste morți cumplite și blestemate, apăreau strigoii și vîrcolacii plecați nopțile să se răzbune și să-și găsească liniștea. Un tribunal al Inchiziției care să inventarieze, să judece și apoi să pedepsească astfel de închipuiri fantastice n-a existat în țările române. Biserica ortodoxă „n-a vînat vrăjitoare”, ci s-a acomodat vremurilor și credințelor, aflîndu-se deseori printre enoriașii căutători de spirite rele și metode de îmblînzire a morții.

Constanța Vintilă este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române. Cea mai recentă carte publicată: Tinerețile unui ciocoiaș, Editura Humanitas, 2019.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.