Este Obama un conservator social?

Publicat în Dilema Veche nr. 252 din 15 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Elimin din start ipoteza conform căreia ar fi un comunist: nimic din declaraţiile, programul sau afirmaţiile cuprinse în cărţile sale nu îl recomandă ca avînd altceva în comun cu această ideologie în afară de împărtăşirea unor valori generale de stînga, precum solidaritatea socială sau credinţa în justeţea şi utilitatea re-distribuţiei. Dar este oare Obama, într-adevăr, un politician de stînga? Este o întrebare pe care am întîlnit-o în publicaţii consacrate ale stîngii europene, precum Le Monde Diplomatique, sau pe care am auzit-o din gura unor ideologi reputaţi ai noii stîngi româneşti, conectaţi puternic la socialismul european. Cîteva chestiuni par a-i deranja, mai ales, pe stîngiştii din Europa. Una dintre ele este sistemul de impozitare propus de Barack Obama, care prevede eliminarea facilităţilor fiscale pentru cei bogaţi şi taxarea lor suplimentară. Un studiu efectuat de Tax Policy Centre din SUA şi citat de The Economist arată că urmarea planului de impozitare a lui Barack Obama va fi creşterea cu 5,4% a veniturilor celor 20% dintre cei mai săraci cetăţeni americani şi scăderea cu 8% a veniturilor celor 1% cei mai bogaţi americani. Modest, irelevant şi insuficient pentru standardele stîngii, care se arată revoltată de faptul că familiile americane care au doi membri şi venituri de pînă la 250.000 USD sînt considerate ca făcînd parte din clasa mijlocie, în loc să fie declarate putred de bogate şi taxate pe rupte! Stînga este sceptică faţă de asemenea iniţiative ipocrite şi invocă cu patos cifra neliniştitoare a celor aproape 40.000 de americani ce trăiesc sub pragul sărăciei, care în America se situează la 10.400 USD pentru o familie cu un singur membru şi 14.000 pentru o familie cu doi membri. Deşi preocupat de problematica sărăciei, sinceritatea lui Obama în această chestiune este pusă la îndoială de afirmaţiile "revoltătoare" prin care se încumetă să declare că sărăcia americanilor nu este totuna cu cea a altor săraci din lume şi că, oricît de sărac ar fi un american, tot are parte de apă curentă, de o locuinţă decentă, televizoare şi aparatură electrocasnică, fără a pune la socoteală că 73% dintre gospodăriile considerate sărace deţin o maşină. I se reproşează o etică prin care sînt prea mult acuzate discriminările bazate pe criterii de rasă sau gen şi care îl face să uite că proletariatul nu are culoare naţională: singurul lucru important este exploatarea claselor inferioare. Nici măcar atunci cînd vorbeşte de rasă sau gen nu pare să satisfacă sensibilităţile stîngiste: i se reproşează excesul de empatie pentru poziţiile adversarilor. Într-adevăr, Obama s-a abţinut de la înfierarea crîncenă a celor care se opun avortului sau a celor care consideră homosexualitatea o deviere şi şi-a declarat admiraţia faţă de unele măsuri promovate de Ronald Reagan. Fără a renunţa la propriile credinţe, Obama se delectează cu acrobaţii intelectuale exersînd în mod ilicit înţelegerea motivaţiilor adversarilor din spectrul de dreapta! Cu alte cuvinte, nu este un adevărat ideolog şi se pare că nici nu îşi doreşte aceasta, din moment ce afirmă chiar în cartea sa - Îndrăzneala de a spera - că "ideologia nu ţine cont de faptele care pun teoria sub semnul întrebării". Lista reproşurilor ar putea continua, mergînd de la chestiunile de politică externă, în care Obama nu e suficient de tranşant pentru a pune capăt hegemoniei americane, pînă la cele de natură culturală, unde Obama suferă de un respect excesiv al tradiţiilor care ar trebui, iată, date de toţi pereţii. Aşadar, în ce punct al spectrului stînga-dreapta se situează Barack Obama? Îmi vine în minte dilema vînzătorului de îngheţată, consacrată în ştiinţele politice: doi vînzători de îngheţată se află pe o plajă, unul la extremitatea stîngă, şi altul la cea dreaptă, ambii lăudîndu-şi în gura mare marfa. Pentru a se putea face auziţi de cît mai multă lume, este logic ca fiecare să se apropie cît mai mult de centru - dar nu atît de mult încît să rişte să nu mai fie auzit de cumpărătorii din extremitatea plajei de unde a plecat şi să ajungă să concureze pentru acelaşi segment de potenţiali clienţi ca şi rivalul său. Formula găsită de Obama pentru a răspunde acestei dileme a funcţionat în SUA, unde mişcările de la extrema stîngă sînt destul de firave şi nu au mers niciodată atît de departe încît să pledeze pentru o schimbare violentă de regim sau pentru o abolire totală a proprietăţii private. Nu acelaşi lucru e valabil pentru stînga europeană sau cea mondială şi cred că aici rezidă explicaţia pentru situarea lui Obama în cadranul de dreapta al axei doctrinare. Ce ne facem totuşi dacă distanţa de la extremitatea stîngă pînă la centrul spectrului nu este egală cu distanţa de la centru la extrema dreaptă a spectrului politic? În teorie, distanţa de la centru la fiecare extremitate ar trebui să fie aproximativ aceeaşi, dar în practică, la ora actuală, lideri precum Chávez sau Castro nu au un echivalent la capătul de extremă dreaptă al spectrului, oponenţii lor fiind politicieni ca Sarah Palin sau, în varianta cu adevărat sumbră, ca Jörg Haider! Atunci cînd Chávez devine standardul în funcţie de care evaluezi orientarea de stînga a unui politician sau partid, este natural ca Barack Obama să apară drept un conservator plictisitor şi demodat! Din fericire - pentru cei mai mulţi dintre noi! Victoria Stoiciu este coordonator de programe la Friedrich Ebert Stiftung.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.