Eterna fascinație pentru aur

Publicat în Dilema Veche nr. 858 din 17 - 23 septembrie 2020
Eterna fascinație pentru aur jpeg

Ca însăși viața noastră de zi cu zi, și acțiunea economică stă sub semnul instabilității și al efemerului. Totul vine și trece. Ceea ce este azi la modă, mîine dispare cu desăvîrșire. Viața noastră este trăită în alte cadre de la o epocă la alta. Și totuși, poate tocmai pentru că au constatat cele spuse mai sus, oamenii au fost în permanență preocupați să se apere de efemer și de instabilitate. Munca și valoarea obținută drept contraprestație trebuiau puse la adăpost. Și din acest motiv ne-am atașat de aur. Dacă există un bun, o  marfă a cărei prezență este constantă în viața noastră, de-a lungul întregii noastre istorii, atunci acest bun este aurul.

Așa cum am mai scris (Fețele monedei, Editura Institutul European, Iași, 2015, p. 125), între mărfurile folosite de om în procesul schimbului, cu timpul se vor detaşa metalele preţioase. Vor fi tot mai căutate şi tot mai cerute, în primul rînd pentru calităţile lor magice, dăruite de zei. Pentru că numai zeii puteau dărui unui metal calitatea de a fi indestructibil, adică de a fi veşnic. Şi pentru că şi viaţa zeilor era raportată tot la veşnicie, omul a denumit aurul ca fiind metalul zeilor. Există legende conform cărora acest metal nu s-ar fi creat pe Pămînt, ci ar fi fost adus pe Pămînt de către zei. De aceea, oamenii venerează metalele preţioase aşa cum îi venerează pe zei, considerînd că numai raportîndu-se la ceva nemuritor, pot deveni la rîndul lor nemuritori. Dragostea omului faţă de aur are această dimensiune, a credinţei că nu se poate să fim doar ceea ce părem, adică nişte frunze în vînt, care dispar odată cu venirea toamnei şi de care nimeni nu-şi va mai aminti niciodată. Legătura dintre om şi aur are această încărcătură magică, veche şi profundă. Este o legătură a bătăliei cu nimicnicia şi derizoriul. Prin apropierea aurului încercăm să sfidăm fragilitatea. Omul provoacă veşnicia  prin folosinţa unui material indestructibil. Dacă religia este o reflectare a omului şi a spaimelor sale, a fricii primare, atunci aurul este un element, un reper al acestei religiozităţi. Apropierea de aur şi divinizarea sa au fost soluţia pentru rezolvarea unei probleme eterne. Cum să facem să dăinuim? Să sfidăm timpul şi să depăşim clipa scurtă care este viaţa noastră şi pe care ne-a oferit-o natura şi Creatorul? Se întîmplă aşa pentru că mintea umană este atotcuprinzătoare, iar corpul uman este trecător, muritor şi slab în faţa timpului.

Sînt greu de definit cronologia apropierii de aur şi folosinţa aurului, dar bănuim că asta s-a întîmplat numai după ce am deţinut tehnologiile şi uneltele necesare pentru topire şi separare, pentru prelucrarea minereului de aur. Legătura aurului cu zeii va fi legătura sa cu puterea. Atunci cînd îl desprinde din natură, omul şi-l apropie ca pe ceva magic, puternic, aflat dincolo de percepţia sa şi de posibilităţile sale de înţelegere. Nu există nimic care să străbată istoria umană, atît de sigur şi constant, aşa cum face aurul. El se află, alături de om, începînd cu ofrandele aduse zeilor celor puternici, pînă în zilele noastre, cînd, cu fiecare criză economică pe care o traversăm, aurului îi creşte şi tot mereu îi creşte  preţul. Aurul este elementul de stabilitate, baza la care ne-am raportat şi ne raportăm şi azi existenţa noastră organică, dar şi existenţa noastră socială. Aurul a stat și stă în centrul lumii atît pentru omul modern, cît şi pentru omul primitiv. Şi azi, ca şi atunci, ne dorim stabilitatea, constanţa, ducem frica expunerii la pierderi şi la lipsuri, şi mai ales credem, ca şi atunci, că prin folosinţa aurului putem sfida zeii şi natura şi ne iluzionăm că putem deveni veşnici. Şi azi, oamenii sînt îngropaţi alături de podoabele lor din aur, aşa cum se întîmpla cu mii de ani în urmă. Aurul înseamnă permanenţă şi exaltare. A avea aur este şi azi, în mintea celor mai mulți dintre noi, un simbol al apartenenţei la o lume aleasă, bogată, stabilă şi care îşi permite relaţii bune cu veşnicia. Aurul a fost şi este metalul care face inimile să bată cu putere, care provoacă războaie şi conflicte. Pentru aur, omul a uitat că este om şi aurul este cel care, promiţîndu-ne alte orizonturi, ne-a pus şi ne pune pe mulţi în situaţia de a trece peste dimensiunea morală, dăruită de Dumnezeu, a fiinţei noastre.

pvi jos wc jpg jpeg

Aurul a fost purtat cu mult timp înainte de a „coborî” în viaţa noastră şi de a fi folosit ca monedă, ca semn al valorii. Este de presupus, iar populaţiile primitive de azi ne stau drept martor, că mai întîi l-am ataşat corpului nostru sub formă de podoabe, tocmai pentru că am văzut că este indestructibil. Chiar fără a-i cunoaşte alte folosinţe, aurul a fost mai întîi podoaba şi darul oferit zeilor. Cînd a ajuns în America, Cristofor Columb şi ceilalţi conchistadori au uimit populaţiile băştinaşe cu insistenţa lor de a căuta aur, cît mai mult aur. Băştinaşii îl aveau la gît, dar nu ştiau exact ce importanţă îi acorda omul european în pragul epocii de destrămare a feudalismului şi de apariţie a capitalismului. De aceea, băştinaşii ofereau aur pentru oglinzi sau mărgele ieftine. Schimbul pentru ei nu avea mare importanţă, pentru că nivelul lor de evoluţie nu făcea distincţie între cele două bunuri. Omul foloseşte aurul (denumirea de „aur” vine de la latinescul „aurum”, vezi şi Nicolae Murgu, Mugur Isărescu, Aurul. Mit şi realitate, Editura Junimea, Iaşi, 1981, p. 9), metalul zeilor, din orgoliu şi din aroganţa lui naturală. Beneficiind de liber-arbitru, încearcă să sfideze natura şi zeii folosindu-le metalul. Mai întîi, ca podoabe, apoi ca marfă cerută, rară şi căutată. Nici azi nu s-au schimbat prea multe în economia şi în viaţa noastră. Chiar dacă nu se mai află la baza sistemelor monetare, aurul este cerut şi azi şi căutat pentru aceleaşi calităţi. Ne raportăm la aur atunci cînd este prosperitate, dar şi cînd traversăm o criză. Aurul se află în fişetele băncilor, ascuns în seifurile caselor sau depozitat în depozitele băncilor centrale, ca o garanţie a bogăţiei şi stabilităţii unei naţiuni sau unei persoane. Nu este întîmplător că America, deţinătoarea celei mai puternice economii a lumii, are în rezerva sa şi cea mai mare cantitate de aur dintre toate statele lumii.

Procesul de apariţie a monedei metalice este unul simplu, în devenirea şi determinismul său, chiar dacă s-a desfăşurat în istorie pe parcursul a mai multe secole. Este vorba despre afirmarea şi recunoaşterea metalelor preţioase, a calităţilor lor şi a conştientizării omului că bogăţia nu constă în deţinerea de mărfuri rare, ci de metale preţioase, care sfidează trecerea timpului, asigurînd într-un anume sens o legătură a omului cu nemurirea, cu eternitatea lor. Nu este vorba aici despre orgoliul omului modern, de a deţine metalele preţioase, în cantităţi cît mai mari, ci de un mod de a fi specific lumii primitive, în care conducătorii bogaţi se îngropau împreună cu bogăţiile lor şi împreună cu animalele şi slujitorii lor. Evident,  discutăm despre un mod de a privi lumea profund diferit, impregnat de credinţe religioase primitive, altele decît cele ale omului modern. Apariţia, deci, a metalelor preţioase în rolul de bani, de instrument unic de schimb, este un proces mai complex în care religiile, credinţele, tradiţiile, obiceiurile oamenilor au jucat un rol extrem de important. Tendinţa omului de a sfida trecerea timpului, legîndu-se de obiecte perene, care sfidau la rîndul lor timpul, aceasta este explicaţia pe care o avem pentru apariţia aurului şi argintului în fruntea economiei şi a schimburilor.

Pe de altă parte, istoria umană este o înlănţuire de evenimente care au în prim-plan dorinţa de prosperitate şi bogăţie. Aurul şi argintul erau simbolul prosperităţii atunci şi sînt simbolul prosperităţii şi azi. Dacă vom face o analiză a deţinerilor de aur de către băncile centrale, cu uşurinţă vom observa o corelaţie pe care toată lumea o poate intui. Statele bogate ale lumii, în frunte cu SUA, sînt şi cele mai mari deţinătoare de aur şi argint. În modernitate, acest lucru nu se mai poate justifica altfel decît printr-o remanenţă de ordin istoric, milenar, conform căreia aurul şi argintul reprezintă şi sînt bogăţie. Lumea se raportează în continuare la aur şi argint într-un mod cu totul unitar. Fuga după cele două metale preţioase apare cu ocazia fiecărei crize. Nici casele nu mai sînt de ajuns de stabile ca preţ şi nici pămînturile, lumea aleargă după aur. De altfel, preţul celor două metale scade rar sau foarte rar şi, privit în istorie, are o tendinţă de creştere exponenţială. De fiecare dată cînd vine vorba despre o criză economică sau de altă natură și despre modul cum ne putem proteja în fața sa, atunci ne gîndim la aur. Sînt întrebat adesea care este soluția cea mai bună pentru păstrarea și apărarea valorii în fața instabilității vieții economice. Mereu răspund că aurul. Creșterea prețului său este un fir roșu care străbate istoria umană. Nu există o altă marfă sau un alt bun care să protejeze mai bine, pe termen lung, munca umană.

Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Pe patul lui Procust – Reflecții despre construcția socială postdecembristă, Editura Institutul European, 2018.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.
image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene.