„Eu, ca părinte, sînt OK, copilul trebuie să se schimbe“ – interviu cu Gáspár György

Publicat în Dilema Veche nr. 687 din 20-26 aprilie 2017
„Eu, ca părinte, sînt OK, copilul trebuie să se schimbe“ – interviu cu Gáspár György jpeg

Cînd l-am întîlnit pe Gáspár György, psiholog specializat în parenting, aveam oarecari prejudecăți față de acest domeniu. Mi se părea un moft să apelezi la rețete de crescut copiii, un moft cu un iz periculos: dacă îți crești copilul din cărți, nu riști să-ți inhibezi instinctele de părinte? – era una dintre întrebările „de atac” pe care le pregătisem pentru interviul cu autorul cărții Copilul invizibil, apărută în urmă cu un an la Editura Curtea Veche. Am aflat însă, de-a lungul convorbirii, că parenting-ul se referă, sau ar trebui să se refere, în primul rînd, la educația părintelui în relație cu sine însuși, pentru a avea o relație bună cu copilul. Pentru că „meseria” de părinte este una dintre cele mai grele sarcini pe care cineva și-o asumă, uneori, există, derapaje. Și poți să cazi ori în extrema autosuficienței, în care refuzi orice sfat venit din afară, ori în cea a rețetelor propuse de unii specialiști într-ale parenting-ului.

Cît de sănătoase sînt „rețetele“ pentru relația dintre un părinte și copil?

În primul rînd, eu nu sînt un adept al rețetelor. Cred că fiecare părinte e bine să-și găsească strategia de parenting care se potrivește atît personalității sale, cît și aceleia a copilului. E clar însă că există experți, dar și non-experți care se străduiesc să vîndă o serie de idei miraculoase în baza cărora ar exista un număr de pași prestabiliți pe care, dacă îi urmezi, vei avea o relație de succes cu copilul. Pentru unii poate funcționează, dar cînd nu se întîmplă, pericolul e ca frustrarea părintelui să crească. De asemenea, aceste rețete au tendința de a merge pe un tipar de autosuficiență, „eu, ca părinte, sînt OK, copilul trebuie să se schimbe“, și pe o mentalitate veche, de tipul „eu te-am făcut, eu te omor“. În primul rînd, părinții sînt cei care au nevoie să-și vindece rănile. Despre asta e vorba și în cartea mea, Copilul invizibil fiind, de fapt, o metaforă a rănilor pe care le aducem din copilărie în viața de adult. Nimeni nu se naște în familia perfectă, pentru că nu există familie perfectă. Fiecare vine cu o serie de traume relaționale și, înainte de a pune accentul pe copil și să-i aplic „rețeta potrivită“, e important să văd de ce mă deranjează un anumit comportament al copilului. Cum reacționau părinții mei cînd eu făceam același lucru?

Din experiența dumneavoastră, care sînt problemele relaționale dintre un părinte și copilul său?

Există părinți care își aduc copilul la psiholog cu pretenția ca acesta să-l „facă bine“. E ca și cum ai duce un vas ciobit la reparat, fără a aduce însă partea lipsă. Din punctul nostru de vedere, al terapeuților de familie, problemele pe care le are un copil sînt de fiecare dată un simptom al unor probleme din familie sau de la școală. Pentru că, de obicei, copilul, fiind individul cel mai vulnerabil într-o familie, se sacrifică, devine un fel de burete care absoarbe tensiunile și problemele din mediul în care trăiește, producînd astfel un simptom. De multe ori certurile dintre părinți, neajunsurile financiare, problemele de comunicare sînt toate îndreptate către copil – care, neavînd formate pîrghiile emoționale, exteriorizează frustrările și furiile într-un mod pe care părinții îl percep ca fiind o problemă a copilului, nu ca pe un ecou al propriilor probleme. Responsabilitatea unui terapeut abil e să transmită acestor părinți că toți, atît ei, cît și copilul, se află, de fapt, în aceeași barcă, problema fiind una comună, nu copilul este cel „defect“.

Ce este, așadar, parenting-ul?

Parenting-ul se referă, în primul rînd, la creșterea și autodisciplinarea noastră ca adulți. E un musai pentru generația crescută pentru a supraviețui și a se dezvolta din punct de vedere cognitiv. Dacă ne folosim doar mintea, în maniera clasică nu vom putea ajunge la sufletele copiilor noștri așa cum ei au nevoie pentru a se dezvolta și a ajunge să-și dezvolte relații cît mai armonioase cu ceilalți. Cred că prima întrebare din parenting ar fi: care sînt rănile pe care noi le aducem din propria copilărie? Care sînt nevoile pe care adulții din jurul lui nu au putut să le satisfacă? Pentru că aproape de fiecare dată, așa cum am fost noi răniți, dacă nu conștientizăm și nu facem o analiză a poveștii de viață, îi vom răni și pe copiii noștri, iar trauma merge mai departe de la o generație la alta. Copiii au nevoie de multă afecțiune, acea afecțiune care ține de inteligența emoțională. Să înțelegi că în spatele unui comportament agresiv se ascunde o nevoie nesatisfăcută. Ce ne vine automat să facem cînd copilul își iese din echilibrul psihologic, trîntește cu obiecte sau este „obraznic“? Să îl pedepsim, să ne impunem autoritatea. Ce ne arată însă știința parenting-ului? Gîndiți-vă la cauze.

Vorbind despre curente de parenting, există această modă de a-ți lăsa copilul să facă ce vrea ca să nu-i inhibi personalitatea?

Mie mi se pare la fel de periculos ca și parenting-ul autoritar, acolo unde părintele stabilește totul, nu există negociere. Copiii au nevoie de contact uman, de feedback din partea părintelui, ei se oglindesc în funcție de ceea ce văd la noi. Dacă el nu are interiorizată capacitatea de a respecta reguli, de a avea grijă de celălalt, de a face bine, de a-și folosi compasiunea, nu-l vor păli în viața adultă înțelepciunea și adevărul divin, iar el nu va ajunge o persoană bine integrată din punct de vedere social. Are nevoie de structură – asta trebuie să înțeleagă părinții care preferă parenting-ul permisiv: structura înseamnă siguranță, îl ajută pe copil să știe cum să-și ajusteze comportamentele astfel încît să nu pice în extreme. Părinții care preferă acest trend – iar eu cred că există acest trend în România – de a nu fixa reguli, de a nu pune limite, sînt părinții care se pot bucura de relația părinte-copil pînă ajunge copilul la grădiniță sau la școală, moment în care copilul se întîlnește cu un mediu în care el nu-și mai dă seama ce se întîmplă pentru că a fost obișnuit cu mediul în care îi era permis să facă ce vrea, cînd vrea, cum vrea.

Ce se întîmplă cu părinții care intră în panică, spunînd că ei nu se pricep să fie părinți?

E greu să crești un copil, e probabil cea mai mare responsabilitate, e imposibil să nu greșești, nu poți să fii un părinte conștient fără să îți oferi posibilitatea de a greși. Părinții conștienți sînt aceia care își dau seama că au greșit și își cer iertare, spunînd că nu sînt perfecți și că le pare rău. Pe de altă parte, avem și părintele „inconștient“, cel autosuficient, care spune: de ce să îmi cer eu iertare? Cum să fac eu asta? Vina este a lui. Părintele conștient nu e cel care nu o dă în bară, ci acela care își dă seama că nu poți să îți asumi responsabilitățile parentale fiind perfect și făcînd lucrurile ca la carte.

Ați creat această platformă, paginadepsihologie.ro, unde există și un curs de parenting…

Cursul are la bază chiar ideea cărții Copilul invizibil: asumarea minusurilor din viețile noastre, o asumare care dă capacitatea părintelui de a lucra cu sine și de a se împăca cu sine și cu emoțiile sale, fapt care îi oferă capacitatea de a crea relații stabile cu cei din jur și cu copilul. Una dintre lecții este despre acest aspect. Studiile de specialitate ne arată că atît sănătatea fizică și psihică, cît și nivelul de fericire și starea de bine, toate sînt influențate nu de nivelul de trai, ci de relațiile în care funcționăm. Relațiile care ne permit să fim vulnerabili, în care ne putem deschide, în care ne putem verbaliza dificultățile sînt cea mai importantă resursă pentru ființa umană. Noi nu sîntem educați în direcția asta. La școală nu primim educație pentru a ne dezvolta inteligența relațională, ci competiția. Avem, de asemenea, o lecție despre cum funcționează și se formează creierul uman, care explică cît de puternic e impactul pe care mediul îl are asupra noastră în primii doi ani de viață, sau cît de importantă e inteligența emoțională și despre cum ne putem îmblînzi emoțiile. Pentru că mulți încearcă să își controleze și nu să își îmblînzească sau să-și asume emoțiile. Or, a încerca să controlezi o emoție este extrem de nociv, dar cînd le conștientizăm și le acceptăm, putem să le și facem față în interiorul nostru.

Cursul este construit pe ceea ce am observat în experiența mea de 11 ani de lucru cu familiile din România și pe studiile științifice din lume, testate însă pe cultura din România. Pentru că sînt de părere că un studiu, oricît de relevant ar fi în Elveția sau SUA, poate sau nu să se plieze pe realitatea din România. Așa că, de fiecare dată cînd descopăr o tehnică nouă, încerc mai întîi să o testez în viața personală sau în viața clienților mei. La final, dacă tragem linie, pot spune că aceste lecții nu sînt lucruri luate din cărți, ci testate în cabinet.

a consemnat Stela GIURGEANU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.