Europa cinică

Adam MICHNIK
Publicat în Dilema Veche nr. 292 din 17 Sep 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

După 20 de ani putem să privim din nou Europa ca un întreg. E o Europă fără utopii. Această Europă cultivă în mod conştient pluralismul politic şi cultural. În acelaşi timp, e o Europă lipsită de canoane valorice tari. Puterea democraţiei se baza pe o puternică tradiţie a statului naţional, care permitea în mod conştient pluralismul şi accepta drepturile omului şi principiul toleranţei. Acolo însă unde nu găsim mai mult decît această tradiţie, vedem o Europă berlusconizată, unde nu mai contează nimic altceva decît jocurile iscusite, tehnologia socială, cinismul şi banii. E o coaliţie între lumea afacerilor şi a politicii, a mass-media şi a mafiei. Fără îndoială, pericolul comunist " altădată puternic în ţări precum Franţa sau Italia " a trecut. În Franţa, comuniştii s-au strîns într-o grupă microscopică, iar în Italia s-au transformat în social-democraţi. În al doilea rînd, în Europa a început să se dezvolte un spirit al egoismului şi al nihilismului axiologic, al fricii şi al angoasei. În acest sens, proiectul Uniunii Europene este important, chiar dacă stă pe picioare tremurînde, fiind atacat şi înţepat din toate părţile. În al treilea rînd, există pericolul ca în ţările postcomuniste experienţele putinismului să fie transformate într-o nouă versiune a sistemelor latino-americane, adică în instituţii democratice doar pe hîrtie, dar care sînt conduse în realitate de altcineva. Exemplul clasic este Vladimir Putin, însă şi în Polonia am avut, în doi ani ai guvernării Dreptate şi Justiţie, tentative de a prelua acest model în care instituţii ale societăţii civile sînt slăbite de atacuri împotriva justiţiei independente sau mediilor independente. Există o Europă? Eu cred că nu. Dar asta nu-i o catastrofă. Europa a crescut pe fondul crizelor şi al încercărilor de a le depăşi. E în continuare un model dinamic, încă în construcţie. E important ca în această parte a continentului, în Europa postocomunistă, să apară şi o conştiinţă europeană. Dar asta nu trebuie să ne conducă spre un izolaţionism european. De pildă, nu cred că Europa trebuie să se teamă de Ucraina. Europa va avea de-abia atunci o şansă, cînd va şti să-şi exporte inteligent ceea ce numim soft power. Dacă Europa se va închide, va deraia spre neoizolaţionism şi va pierde. Europa trebuie să fie un proiect democratic şi să lumineze în toată lumea. Ce ameninţări se abat astăzi asupra Europei? În primul rînd, un cinism care o slăbeşte, care goleşte de sens orice scală sau sistem de valori, de partea cealaltă a proiectelor autoritare sau chiar totalitare. Vorbim de o Europă multiculturală, ceea ce, normal, e bine. Cu toate acestea, dacă avem în Europa un număr mare de cetăţeni ce provin din lumea islamică care cer, organizaţi ca minoritate, pe baza legilor europene, drepturi, şi care, odată ajunşi majoritari, neagă drepturile altora pentru motivul că acestea sînt principiile lor fundamentale, atunci trebuie văzut cum îşi poate apăra această Uniune Europeană valorile. Desigur, simplific lucrurile. Însă tocmai pe asta se bazează orice democraţie, pe faptul că îşi tolerează duşmanii. Şi aşa trebuie să fie, măcar pînă la un punct. Atunci cînd această graniţă va fi depăşită, atunci democraţia îşi taie singură craca de sub picioare. M-am întrebat adesea cum de s-a prăbuşit republica de la Weimar. Pentru că nimeni nu a vrut să o apere: nici intelectualii, nici sindicatele, nici muncitorii. A învins un egoism particular, care i-a adus la putere pe nazişti. Desigur, această istorie nu se repetă " sau se repetă doar ca farsă, vorba lui Marx şi-a lui Hegel " dar democraţia nu e garantată. Oricînd se poate întîmpla ca nimeni să nu mai vrea să apere democraţia. Cînd citesc literatură contemporană sau piese de teatru " mai ales scrieri ale tinerilor artişti polonezi " văd adesea dispreţ pentru instituţiile unei ţări libere. Se poate spune că elitele au făcut tot posibilul pentru a deveni obiect al dispreţului, însă dacă nimeni nu va sări în apărarea statului, atunci acesta se va prăbuşi. Obsesia mea este apărarea republicii. Esenţialul conflictului în ţările noastre se găseşte în această întrebare: aperi valorile liberale sau eşti de acord cu un stat de teapa putinismului? E de maximă importanţă, la fel ca şi relaţia dintre puterile statului şi instituţiile independente. Vrea puterea să încorporeze şi aceste instituţii sau îşi înfrînează în mod conştient aria de influenţă, pentru a permite existenţa unor organizaţii civile, religioase, profesionale care să fie independente de stat şi să împartă cu acesta decizia prin compromis? O a doua problemă " poate că acum a trecut în planul doi, dar acum zece ani era, cu siguranţă, foarte importantă " o reprezintă lustraţia şi decomunizarea. Poate un sistem democratic să tolereze un consens conştient în ceea ce priveşte excluderea şi discriminarea unei anumite grupe de persoane doar pentru că aceştia au fost colaboratori informali sau membrii ai ancien régime? Nu, această cale duce la dictatură. După război, în Cehoslovacia a început dictatura cu fuga, alungarea şi uciderea germanilor care erau, pînă la urmă, cetăţeni ai republicii. Nu ca în Polonia, cu strămutarea germanilor în Germania. În Cehoslovacia a existat o majoritate pentru strămutarea cetăţenilor germani de pe teritoriu. Apoi s-a luat în discuţie principiul responsabilităţii colective. Şi asta a netezit drumul spre puci. Trebuie să ne cultivăm sensibilitatea, ba chiar hipersensibilitatea la astfel de semnale. Textul de faţă este un fragment din eseul intitulat "Verteidigung der Freiheit. Reflexionen über 1989" ("Apărarea libertăţii. Reflecţii despre 1989") apărut în Osteuropa nr. 2-3/2009. Obţinut prin Eurozine.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.