Evaziune fiscală legală?

Publicat în Dilema Veche nr. 490 din 4-10 iulie 2013
Evaziune fiscală legală? jpeg

- argument -

Supărat că trebuie să plătească prea multe impozite pe avere şi venit în Franţa, actorul Gérard Depardieu s-a hotărît, astă-iarnă, să-şi schimbe rezidenţa fiscală şi să se mute în Rusia. Plecarea sa din Franţa a devenit miza unei dispute politice aprige. Tot în Franţa, autorităţile au descoperit că un anume Jérôme Cahuzac – întîmplător, ministrul bugetului – a reuşit să „ascundă“ de Fisc nişte milioane bune, într-un cont elveţian. Iar în Germania, preşedintele clubului Bayern München s-a autodenunţat, după nişte dezvăluiri în presă, că nu a declarat chiar toate veniturile la Fisc. Cele trei cazuri au devenit scandaluri de presă pentru că ele arată cît de uşor reuşesc oamenii bogaţi să evite impozitele mari (poate excesive) din ţările în care trăiesc. După cum recunosc şi reprezentanţii Fiscului, ei nici măcar nu sînt cazuri unice; ele sînt vizibile pentru că şi protagoniştii sînt foarte cunoscuţi. Mii de medici, avocaţi, oameni de afaceri bogaţi etc. reuşesc, în fiecare an, să fenteze – legal – Fiscul, ca să-şi salveze o parte din avere.

Da, există metode legale de evaziune fiscală. Schimbarea rezidenţei fiscale e doar una dintre ele – cea mai simplă şi poate tocmai de aceea cea mai perversă. Pentru că oamenii respectivi se îmbogăţesc în ţara lor, prosperă şi cu impozite mari, beneficiind de avantajele sociale oferite de stat, şi-şi mută doar pe hîrtie reşedinţa în altă parte. Unii dintre ei au reuşit chiar să se îmbogăţească şi mai mult în ciuda crizei economice. Ceea ce e scandalos: cînd guvernele taie subvenţii, ajutoare şi, uneori, chiar servicii sociale de bază, din cauză că nu le mai pot plăti de la bugetul de stat, cînd oamenilor de rînd li se spune că statul face economii, cînd se suprimă posturi şi se închid şcoli şi spitale, unii reuşesc, totuşi, să se descurce.

În business există metode şi mai eficiente de a evita Fiscul. Aşa-numitele paradisuri fiscale – state cu impozitare redusă şi care nu furnizează altor ţări informaţii despre rezidenţi – oferă o gamă vastă de instrumente pe care investitorii au învăţat să le folosească cu iscusinţă. Ele au şi-un nume: optimizare fiscală.

Întrebarea care se pune – şi căreia încearcă să-i găsească un răspuns şi guvernele europene – e ce măsuri ar trebui să ia statul: să mărească fiscalitatea şi să înăsprească regimul ca să compenseze pierderile, sau, dimpotrivă, să scadă impozitele, ca să nu fugă chiar toţi bogaţii din ţară? (Matei Martin)

Ilustraţie de Ion Barbu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.